Zilele trecute, un comentariu apărut în adevarul.ro punea în lumină un subiect ce pare că nu mai trezește interesul public, la noi. Cel puțin, asta se poate înțelege din puținătatea dezbaterilor pe acest subiect. E vorba de România și crizele prin care trece UE. Subiectul ține de Externe, prerogativa forte a președintelui, și cred că e oportun să vi-l supun atenției. Mai ales că ne apropiem de împlinirea primilor doi ani din mandatul lui Klaus Johannis.
Doi ani pentru un mandat prezidențial nu sunt nici mulți, nici puțini. Important este să facem un bilanț deschis, cu cărțile pe față și calmă responsabilitate. Ne-am putea întreba dacă d-l Johannis a întors țarii, într-un fel sau altul, recunoștința sa față de încrederea pe care democrația românească i-a arătat-o în 2014. Altfel spus, dacă țara a făcut vreun pas spre noua politică promisă apăsat, pe toate canalele publice de comunicare, de candidatul care a fost.
În opinia mea, bilanțul tinde spre dezamăgitor. Anul trecut, în miezul verii, n-am rezistat să nu-i transmit un mesaj public „chiriașului” de la Cotroceni, „certându-l” condescendent pentru că „ne-a făcut de râs”. Pe noi, sibienii, vreau să zic. Adică pe cei care l-au ales de patru ori primar, deși, de la mandat la mandat, am văzut cum urca, tot mai sus, în turnul de fildeș pe care și l-a construit în imaginația sa. Acum un an, consideram că ne-a făcut de râs, pentru că, în numai șase luni, a performat mai mult pe minus decât pe plus. A dovedit-o, de exemplu, cu punerea președinției pe „Mute”, citind Constituția ca pe o carte sacră, în litera, nu și în spiritul ei. Sau când am aflat din presa străină unde era plecat în concediu. Ca să nu mai vorbesc de trântitul paltonului pe capota limuzinei de lux, cu care tocmai ajunsese la palatul Élyseé.
Acum, puțin înaintea împlinirii celor doi ani, mă încumet să spun că mandatul d-lui Johannis n-a avut strălucirea pe care ar fi cerut-o spectaculoasa sa alegere. Nici ca primar-ales-de-patru-ori n-a strălucit, deși numele lui a adus investitori la Sibiu, dar a permis și apariția, și permanentizarea indisciplinei urbanistice locale. La București era altceva: trebuia din start să arate ce știe și ce poate. Nu mai era Sibiul, unde a găsit multe proiecte gata făcute, cum a fost Capitala culturală. Pentru Capitala țării ar fi trebuit să aibă o pregătire high-level, de care, se pare, n-a avut parte sau a refuzat s-o primească.
Timpul a trecut și, iată, nu am primit nicio dovadă c-aș fi greșit major anul trecut. Președintele a rămas, în general, tot pe „Mute”, dar nici primii pași hotărâți, spre marile obiective necesare țării și anunțate în campania electorală, nu s-au făcut. Și nu mă gândesc neapărat la țintele interne, pentru care nu are prerogativele necesare și suficiente să le atingă. (O realitate constituțională ce putea fi „încălcată” cu un pic de voință și imaginație…) Mă gândesc la relațiile externe, în special legate de integrarea europeană (regionalizarea și creșterea nivelului de absorbție a fondurilor nerambursabile) și poziția demnă a României, în UE. Cu asemenea obiective în față, președintele Johannis s-a dovedit incapabil să țină aproape opinia publică națională, pentru a le impune în fața clasei politice. Lipsa de inițiative, fermitate și vizionarism sunt, cred eu, trăsăturile definitorii ale mandatului, până acum. Iar românii (mai ales de vârste tinere) au continuat să plece pe capete din țară, sătui să tot aștepte condiții de educație și asistență medicală, de muncă și de viață personală „ca-n occident”.
În aceeași notă de nemulțumire față de modul în care România (în primul rând președintele ei, zic eu) se implică în dezbaterile pe seama viitorului UE, se încheie și corespondența de la Bruxelles, publicată de adevarul.ro. În contrast cu România, apare grupul V4 (al țărilor Tratatului de la Visegrád: Cehia, Polonia, Ungaria și Slovacia). La recenta reuniune a liderilor țărilor UE, de la Bratislava, au fost prezentate concluziile grupului V4 legate de starea uniunii: „(…) un semnal de forţă (…) Public, clar, absolut transparent, dând în acelaşi timp opiniilor publice naţionale posibilitatea de a avea un punct de reper pentru a reacţiona în cunoştinţă de cauză” (subl.m.). Cu Johannis la fel de inactiv public, ca până acum, e greu de crezut că România va fi capabilă să se manifeste la fel, precum țările din V4. Din păcate, evident, pentru opinia publică națională și viitorul integrării noastre în UE.
