După o lungă suferință, unul dintre cei mai apreciați arhitecți din breasla locală de profil, a trecut zilele trecute în neființa. Sâmbătă la ora 12, Paul Mihai Veseli a fost condus pe ultimul drum.
Sâmbătă la Sibiu a fost imormantat colegul nostru Paul Mihai VESELI. A decedat joi in jurul orei 11.00 la varsta de 76 ani, dupa o lunga suferinta, cand un alt atac celebral vascular de aceasta data i-a fost fatal.
Sotia Nuti, copiii Bogdan si Milena impreuna cu cei trei nepoti au fost fiintele spre care Paul si-a indreptat intreaga atentie , dragoste si energie ca sa le creeze o viata cat se poate mai usoara. Bogdan a imbratisat si el meseria de arhitecti, continuand traditia din familie. A fost toata viata devotat familiei si profesiei, dar si unei pasiuni nemarginite, cititul, care mai ales in ultimii ani cand nu se mai putea deplasa asa usor, i-a fost tovaras de nadejde.
Pregatirea sa profesionala a fost temeinic fundamentata deoarece dupa ce a absolvit in 1962 forma preuniversitara denumita pe atunci STACO a dat admitere si a terminat inca 6 ani de pregatire profesionala absolvind Facultatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”. In ciuda handicapului lasat de nemiloasa boala pe care a avut-o in copilarie, poliomelita, Paul a fost un pasionat utilizator a bicicletei cu care in timpul studentiiei, isi aduc aminte prietenii, a batut toata Romania in dorinta lui de cunoastere.
”De Paul ma leaga o placuta amintire deoarece intre anii 1971 si 1973 impreuna cu alt arhitect Ionel VITOC , proaspat veniti in comunitatea arhitectilor sibieni, mi-au indrumat pasii ca sa pot sa accced si eu in aceasta comunitate. Cu Paul ma pregateam pentru desenul ornamental, care in acea vreme era una din cele doua probe eliminatorii la Facultatea de Arhitectura.De atunci am ramas credincios desenului cu creionul si de cate ori ma uit la cana plina de creioane de pe biroul meu imi aduc aminte de lectile de desen primite de la Paul. De asemenea in anii 80 cand am pornit si eu pe drumul profesiei de arhitect , reintors in Sibiu, ani de zile am avut impreuna cu inca cativa colegi de breasta si familile lor placerea de al avea intre noi ,la toate intalnirile de sambata si excapadele in natura, pe Paul si pe Nuti. Imi aduc aminte ce dansator pasionat era Paul in acei ani in care aceste intalniri ne erau printre putinele bucurii pe care ne permiteam sa le avem. Paul a fost un om modest si putin pretentios daruind celor din jur si familiei toata afectiunea sa. Ii pastrez o amintire placuta , recunostinta pentru ce m-a invatat. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!”, mărturisește arhitectul Mircea Tibuleac.