Dacă n-ați știut, vă spun eu: asta e convingerea marelui doctor plagiator, fost premier de ocazie, VV Ponta. De aproape doi ani, nu se poate consola că i-a fost luată de sub nas și marea cacialma pe care se pregătea să ne-o administreze, la prezidențiale. Căci ce altceva putea fi, decât cacialma, prezența lui la Cotroceni! Un om imatur, furăcios de teze, deci restanțier la pregătirea profesională. Asta ne mai trebuia în fruntea statului! Cu el acolo, astăzi, vorbeam, mai mult ca sigur, de strategia de apropiere a României de axa Ankara-Moscova-Teheran. Veți spune că exagerez. Poate. Dar ce putea face un asemenea președinte, în condițiile crizei prin care trece, astăzi, UE? Juca, pe riscul țării, cartea „idepedenței” ceaușiste, după modelul oricărui politician de stânga contemporan cu fluturii patriotismului-naționalist…
Să revenim însă la subiect. Cu toate „bubele” pe care le are pe CV-ul lui de intelectual-făcut-din nimic, Ponta al PSD-ului nu-l slăbește cu atacurile virtuale pe învingătorul său din 2014. El, marele scriitor facebook-ist, face paradă de analist și geostrateg, cu critici permanente, pas cu pas. Nu e mai puțin adevărat, nici Johannis nu a convins că e în stare să facă ce ne-a promis: un alt fel de politică. Adică o face, dar în felul lui: tăcut, neștiut de nimeni, mai ales de alegătorii lui. Din când în când mai dă o lecție de oratorie, spre bucuria adversarilor săi. Numai despre intervenții directe în marile reforme necesare României nu spune nimic – de parcă nu acelea ar fi trebuit să fie pașii de urmat în mandatul său. Cu toate acestea, pe KWJ nu-l văd în stare să deturneze țara de la ce am stabilit în 2007: integrarea europeană. În nici un caz n-ar alege-o pe cea euro-asiatică, conform planului sovietic, pardon, putinist, dacă nu chiar putinisto-erdoganist. În opinia mea, un plan pe care Ponta-președinte l-ar fi îmbrățișat la iuțeală, ca pe soluția finală românească a lui lasˈ că merge și-așa…
După toate astea, vă veți întreba – pe bună dreptate – și ce legătură au cu Sibiul. N-au. Ce legătură poate avea unul ca Ponta cu realitatea, cu Sibiul nostru în speță? Și totuși, au, pentru că omul-personaj Ponta a dat explicații: Johannis nu poate fi un bun președinte pentru că a conduce o țară nu e totuna cu a administra „un oraș mic”. Mai exact, orașul nostru. Iată o nouă dovadă de inteligență speculativă (sau șmecherie dâmbovițeană) din partea fostului premier de ocazie. Pentru un premier, fie el chiar și ex-, afirmația spune totul despre nivelul de cunoaștere a administației publice din România. Sibiul era mare, încă de pe vremea când regimul ceaușescu interzice absolvenților de învățământ superior să fie rapartizați aici. Și asta pentru că era nevoie de ei în orășelele, satele și comunele forțat industrializate, prin voința paranoică a dictatorului. Dar cine să-l fi învățat asemenea „amănunte” pe viitorul ex-PM? Iliescu? Singurul comunist autentic? Năstase? Marele diplomat ratat? Dragnea, șmecherul de tranziție?
Vă spun sincer, nu m-aș fi „ocupat” (din nou) de „micul Titulescu”, dacă n-aș simți că plutește în aer răzbunarea PSD-ului, pentru toate câte le-a suferit și le suferă, după prăbușirea visului de aur al lui Ponta: USL. Acea construcție șubredă, ca toate câte au apărut după 89, cu pretenții de salvare națională. După atâta amar de ani, cu toate că suntem în UE, politica la noi este tot un fel de chiverniseală pentru cei care vor să salte în „high life”, doar pe scurtătură: calea corupției – regina traficului de influență. Dacă n-ar fi așa, demult politicienii noștri ar fi reglementat, cel puțin, legea lobby-ului și a sancționării alesului migrator, prin excluderea din parlament, imediat după ce își părăsește partidul în numele căruia a participat în alegeri! PSD-ul – cel mai mare și puternic partid, după cum le place pontiștilor să spună – nici n-ar clipi la auzul unei astfel de afirmații. De ce? Pentru că e atât de mare, securizat și puternic încât face ce vrea, numai la putere să fie…
Dacă PSD este cel mai mare și mai tare, înseamnă că nici alte partide nu pot avea alt „caracter”, conform legii imitației românești: nu poți câștiga alegeri decât pe promisiuni populiste. Și nu contează de care: social-democrate sau liberal-democrate, ecologic-democrate sau civic-democrate. Iată de ce, am impresia sumbră că ne așteaptă o toamnă agresiv-pesedistă. Vreau să spun că alde tăricenii munteni și visătorii ungureni (la vremuri de mult apuse) mări că se gândiră și se sfătuiră să se grupeze în jurul celui mare și tare. Și să-i taie din simbrie actualului guvern, ce va pleca, oricum, la sfârșitul anului. Ar fi un gest politic, autentic românesc, pur și constituțional, pentru a descuraja interesul public, în folosul societății noastre obosite de propria-i democrație. Vom auzi, sotto voce, vocalize anti-UE? Foarte posibil, și pe ton ridicat. În țara lui lasˈ că merge și-așa… încremenită în minciună … e posibil orice. Chiar și Ponta plagiatorul poate reveni la putere, bineînțeles cu sprijinul liderului condamnat al PSD, nu?