Statistic, editorialul trecut al publicației noastre, „TERORIȘTI, la Sibiu”, s-a bucurat de o oarecare vizibilitate, în spațiul virtual al comunicării publice locale. Spun vizibilitate, pentru că rapoartele moderne de audiență (interesul trezit de un articol sau de politicile editoriale, asupra unui public numeros), folosesc termenul viwes (în traducere liberă, vizualizări), conform modelului anglo-american de analize statistice. Editorialul nostru a avut un trafic de vizualizări, în primele trei zile de la apariție, destul de ridicat. Dar, nu același lucru se poate spune de numărul real de cititori ai întregului comentariu. Așadar se confirmă un adevăr cunoscut: în materie de presă, titlul atrage, în schimb soarta mesajului poate rămâne în „aer”. Altfel spus, nu putem ști cu certitudine numărul real al celor care împărtășesc cu adevărat opiniile editorialiștilor. Cum la fel se întâmplă și cu întregul portofoliu de informații dat publicității. Pe vremea ziarelor tipărite, feed-back-ul era vânzarea, iar aceasta dicta tirajul fiecărei ediții zilnice. În mediul on-line de astăzi, jurnaliștii recurg la soluții din ce în ce mai ingenioase pentru a atrage atenția cititorilor, în timp ce conținutul articolelor poate „neglija” mesajul sintetic al titlului. (În fond, dacă rămâne doar vizualizat, un articol de presă nu-și poate îndeplini „destinul”: cultura informațională a publicului.)
În ce privește editorialul nostru trecut, trebuie să recunosc că am ales un titlul atrăgător. Dar am avertizat din start că mesajul lui nu este ceea ce poate induce. Și cu toate acestea, din analiza statistică s-a văzut că au fost destui cei care nu au parcurs tot materialul. Pentru mine, ca autor, nu poate să-mi fie indiferent acest „amănunt”. Chiar dacă n-au fost puțini cei care au împărțit (mai corect, împărtășit) cu mine ideile articolului. Și sper să fiți de acord că subiectul, totuși, nu este de neglijat, fiind unul de interes general. De interesul ăsta general m-am convins, din nou, când, după ce am publicat editorialul, m-am întâlnit, în dragul nostru „Sub Arini”, cu un frigider (ladă frigorifică), ce zăcea cât era de mare la capătul aleii de agrement, dinspre strada Avrig. Tocmai scrisesem articolul și nu mi-a venit să cred că era adevărat ce aveam în fața ochilor. Un ditamai fruct al civilizației moderne aruncat, după ce și-a făcut datoria, în spațiul public! Și m-am întrebat, încercând să mă conving că nu visez: ce-a fost la început, lipsa de conștiință civică a unui sibian sau intenția de-a atrage atenția aleșilor locali să facă bine să fie buni gospodari, nu doar să promită câte-n lună și-n stele… înainte de-a fi aleși? Orice variantă de răspuns poate fi luată în seamă.
Greu putem vorbi de conștiință civică la majoritatea locuitorilor actuali ai orașului, dacă ne uităm la covoarele de semințe sparte-ntre dinți. Acolo unde apar, covoarele sunt mostre ale tehnicii populare de compromitere a ideii de civilizație citadină. Și este doar un exemplu.
Dar nici cu autoritățile locale nu ne putem lăuda, cu grija lor pentru curățenia orașului. Se vede bine după mulțimea soluțiilor tehnice adoptate până acum, cu așa numitele „coșuri de gunoi”. Baiul e că sunt atât de puține, încât te poți plimba, de la Școala Militară, până în Piața Mare, pe Bulevardul Victoriei, cu o biată batistuță de unică folosință, în mână. Pe aproape doi kilometri, întâlnești, mai spre centru, câteva modele ce seamănă cu niște carcase de beton pentru deșeuri nucleare. În alte părți, coșurile de gunoi sunt schelete metalice, atât de firave, de parcă ar fi obiecte realizate de cercul micilor meseriași, de la Casa pionierului de altădată. Și pentru că nu vreau să mă întind prea mult (pentru a nu plictisi eventualii vizitatori care au parcurs textul până aici), vreau să amintesc, în treacăt, de mult așteptata colectare selectivă a gunoaielor.
Zilele trecute, presa locală ne informa despre incredibila anti-performanță a blocării proiectului, cu sprijin european, la Sibiu. Înaintea de toate, eu aș înscrie evenimentul pe lista nerealizărilor marelui fost edil al Sibiului, actualul președinte al României. Dacă Celebritatea Sa n-a fost în stare să facă ceva foarte important pentru Sibiu, așa a rămas. Știu că, la un moment dat, i s-au prezentat planuri clare, gândite de specialiști locali. Degeaba. Celebritatea Sa n-a înțeles ce i s-a spus sau n-a avut chef să-i asculte, sau specialiștii au vorbit limbi necunoscute până în prezent. Sigur este că n-am auzit să-l fi entuziasmat subiectul. Dar, înaintea onorabilului, problema colectării selective s-a plimbat, mult și degeaba, prin curtea Consiliului județean. De continuat, însă, au fost doar plimbările de documentare ale unor consilieri, prin țări străine – evident occidentale și, evident, pentru a învăța acolo ce și cum devine chestia asta nu doar o bună soluție de salubrizare, ci și o considerabilă sursă de bani pentru comunitate. Au trecut vreo 18-19 ani de-atunci, iar actualul CJS se gândește la pagubele pe care le vom plăti, în urma noii amânări a aplicării proiectului european. Aici am ajuns, aici suntem, dragi sibieni păcăliți când de unii, când de alții, de cei pe care i-am ales să ne fie gospodari destoinici.
Acestea fiind zise, eu, unul, nu mă mai mir că gunoaiele, la Sibiu, se simt bine terorizându-ne pe străzi, între blocuri și prin parcuri. Dar cel mai bine se simt atunci când noi le ocolim.