Cu o lună înainte de a fi asasinat, și înainte de intrarea în perioada vacanțelor de vară, părintele Jacques Hamel a trimis către enoriașii săi din Saint-Etienne-du-Rouvray (Normandia, Franța) o scrisoare parohială. Un gest obișnuit pentru preotul care și-a iubit turma păstorită, dar a fost și iubit de enoriașii săi.
Citită înainte de 26 iulie, oricine ar fi zis că părintele Jacques n-a făcut decât să transmită acestora îndemnurile sale de a trăi zilele de vacanță ale acestei veri cu bucuria regăsirii de sine și cu alții. Cine ar fi bănuit că era ultima scrisoare adresată parohiei sale? Așa a fost însă să fie: părintelui Hamel i-a fost dat să moară ca martir, precum primii creștini în vremurile prigoanei romane. Sălbaticul asasinat, în fața tabernacolului, a sfintelor sacramente, este ultima dovadă, din șirul celor multe adunate în ultimii ani, a crizei globale în care a ajuns omenirea. O criză ce riscă să ducă la o nouă confruntare majoră între popoare.
Citind-o acum, după trecerea sa la cele veșnice, scrisoarea părintelui Jacques are valoare testamentară pentru toată lumea, din partea unui ales al lui Dumnezeu. „În astfel de momente, putem auzi invitația pe care ne-o face Dumnezeu de a ne îngriji de lume, de a face, acolo unde trăim, o lume mai primitoare, mai umană și mai familială”, ne îndeamnă părintele pe toți, pentru a renunța (cel puțin în vacanță) la obișnuitele agitații cotidiene, la comoditățile și inerțiile ușor de învins de orice adiere a răului. Este singura soluție pentru „reîncărcarea bateriilor”, datorită căreia putem împiedica alienarea comunităților umane, mici sau naționale, în care trăim. În primul rând, a conducătorilor, cei care au puterea de-a aduce iadul pe pământ.
Și pentru că suntem în plină vară, iar timpul vacanțelor n-a trecut, vă invit la un răgaz spiritual, numai bun câștigării liniștii sufletești.
Vara, vremea vacanței
Primăvara a fost mai curând friguroasă. Si, dacă moralul nostru a fost puțin scăzut, să avem răbdare – vara tot va veni până la urmă! Și, de asemenea, va veni și vacanța.
În vacanță ne detașăm de problemele noastre obișnuite. Dar nu ca o simplă paranteză! Este timpul destinderii, dar totodată și cel al revigorării și întâlnirilor, timpul împărtășirilor și al trăirii împreună! Este timpul reîncărcării bateriilor: cu siguranță unii își vor lua câteva zile pentru a se retrage, ori pentru a face un pelerinaj, unii vor reciti Evanghelia, singuri sau împreună cu alții, ca pe Cuvântul care face ziua să existe. Alții se vor remonta prin marea Carte a Creației, admirând minunatele și atât de diferitele peisaje care ne înalță spiritual și ne vorbesc de Dumnezeu! În astfel de momente, putem auzi invitația pe care ne-o face Dumnezeu de a ne îngriji de lume, de a face, acolo unde trăim, o lume mai primitoare, mai umană și mai familială.
Este perioada în care ne revedem cu cei apropiați, cu prietenii, este vremea trăirilor împreună cu ceilalți. Este timpul în care suntem atenți la cei din jur, indiferent cine sunt ei! Un timp în care împărtim cu ceilalți prietenia, bucuria noastră! Împărțim interesul nostru pentru copii, arătând că ei contează pentru noi.
Este un timp de rugăciune, de asemenea: atenți la ce se întâmplă în lume in acest timp! Sa ne rugam pentru cei care au mai multă nevoie, pentru pace, pentru o viață mai bună împreună.
Va fi în continuare și anul milostivirii. Să ne deschidem inimile către lucrurile frumoase, către fiecare, și către aceia care probabil se simt singuri! Fie ca vacanța să ne permită să ne umplem de bucuria prieteniei și a regenerării! Astfel vom putea, fiind mai bine pregătiți, să ne reluăm drumul împreună!
Vacanță frumoasă tuturor!
Părintele Jacques
