Familia Bozdoghină din Cisnădie a trăit până săptămâna trecută liniștită. Părinții își știau copiii în locuri sigure: Leonard la Nisa, iar Iulian la Munchen. După atacul de vinerea trecută de la Nisa însă, îngrijorarea părinților a crescut. Vinerea aceasta au trăit din nou coșmarul când pe toate posturile de televiziune rulau imagini din Munchen, cu un bărbat care trăgea în oricine îi ieșea în cale. A fost greu pentru familia celor doi frați să îi știe exact în locurile în care s-a instalat teroarea. Pentru cei doi sibieni însă, a fost și este și mai greu.
Iulian Bozdoghină trăiește de câțiva ani la Munchen, unde lucrează într-o multinațională. Vineri, când a avut loc atacul, nu se afla în oraș, era la o petrecere a firmei. Când s-a întors însă a doua zi, a constatat ce lăsase în urmă atacatorul. ”Situația este șocantă. Orașul este mort, de abia dacă circulă câte o mașină. Oamenii încearcă să arate că sunt puternici, să dea impresia de control, dar este doar un simulacru. Totul e înghețat”, descrie Iulian Munchenul la 12 ore de la atac.
Iulian spune că oamenii se tem, dar că frica trebuie învinsă. ”Cei care fac acest lucru vor ca nouă să ne fie teamă. Dacă le arătăm asta înseamnă că au câștigat. Un val de frică se așterne asupra Germaniei, ceea ce nu este în regulă. Nu trebuie să le arătăm că ne e teamă, pentru că așa ei câștigă”, crede Iulian.
Despre reacția autorităților germane în fața dezastrului, Iulian are numai cuvinte de laudă. ”Jos pălăria pentru autoritățile germane. Deși aceste situații nu sunt de dorit, criza a fost gestionată cu foarte mult profesionalism. S-au oprit mijloacele de transport în comun, au fost închise drumurile, nu se mai putea intra sau ieși din oraș”, povestește sibianul.
Acum, Germania suferă. Dar, ”suferă umanitatea.Suntem o Europă rănită și însângerată”, încheie Iulian Bozdoghină.
Fratele lui Iulian, Leonard Bozdoghină, trăiește la Nisa, unde lucrează ca stomatolog. Atacul de săptămâna trecută încă poartă urmele durerii. Nici Leonard nu a fost în oraș când au murit aproape 100 de oameni, dar a resimțit impactul. ”După patru zile de la atac am fost pe Promenade des Anglais. M-am cutremurat. Încă se vedeau urme de sânge pe caldarâm, înconjurate de jucării de pluș, de flori și lumânări. M-am înfiorat, m-am cutremurat, chiar nu pot concepe ce au simțit cei are au fost acolo și au trăit așa ceva. Bănuiesc că șocul va rămâne, nu se poate exprima, nu există cuvinte”, spune Leonard.
Francezii, la fel ca și germanii, nu au trecut încă peste cele întâmplate. ”Starea de spirit este la pământ. Mulți își pun aceeași intrebare: de ce s-a întâmplat, de ce nu s-a acționat, de ce acel scelerat a spulberat pe 2 km atâția oameni chiar de ziua Franței?” , spune Leonard.
Acum, la o săptămână după atentat, securitatea din Nisa este mai mult decât evidentă. Leonard povestește că peste tot, în cele mai mici magazine sunt militari și polițiști înarmați, și oricine intră este verificat la sânge.
Francezii încearcă și ei să meargă mai departe. ”Ne este frică să ieșim pe stradă, pentru că te gândești că oricând poate să apară ceva, de undeva. Dar nu avem altă soluție, trebuie să mergem mai departe. Mergem la muncă, la cumpărături, la plajă. Viața merge înainte”, spune Leonard.
