Satul Mălâncrav a devenit cunoscut după ce Prințul Charles și-a cumpărat aici un conac. De atunci a înflorit, casele au fost renovate prin metode tradiționale, iar turiștii au început să vină. Colțul de Rai a fost reînviat, redescoperit. Turiștii care ajung aici se minunează de frumusețea locurilor, multe dintre ele încă neatinse de modernitate.
Dacă parcurgi pentru prima oară drumul de 13 kilometri, dintre Laslea și Mălâncrav, ai surpriza să constați că toate minunățiile naturii — de la pădurea de foioase și câmpurile cu flori, la corcodușii care își scutură fructele pe șosea — ca de altfel și cireada de vaci din dreapta șoselei sau căpițele de fân nu fac altceva decât să te pregătească sufletește pentru întâlnirea cu satul.
Încă de la indicatorul de la intrarea în sat te întâmpină o panoramă dominată de o vegetație bogată, semn că tehnologia nu a prea ajuns în zonă, deasupra căreia, de pe un deal, din dreapta, te privește o biserică fortificată, construită în secolul al XIV-lea. În fața unei asemenea splendori nici măcar ploaia de vară cu bulbuci, cum spun bătrânii, nu te poate împiedica să cobori din mașină și să începi să faci fotografii.
Evident că după o asemenea ploaie te aștepți ca satul să fie pustiu, însă oamenii își vedeau liniștiți de treburile lor pe afară. Majoritatea dintre ei descărcau fânul din căruțe și îl așezau în căpițe ordonate, semn că acesta este sezonul când hrana animalelor e pusă la adăpost și că localnicii au ca preocupare de bază zootehnia.
Ajunși la o răscruce, la un pod, vedem un indicator din lemn pe care scrie ‘Livada’, iar un tânăr ne spune că pentru conacul Apafi trebuie să o luăm la dreapta și să urmăm drumul care duce spre deal, către biserica fortificată. Îi urmăm sfatul, iar la câțiva pași descoperim o fântână cu cumpănă la care o găleată cu flori servea pe post de greutate de balans, apoi în imediata apropiere se văd niște case săsești frumos restaurate.
Realizăm astfel că farmecul acestui loc i-a cucerit iremediabil și pe cei care aveau să fondeze Fundația ‘Mihai Eminescu Trust’ din Sighișoara, patronată de prințul Charles de Wales, cărora li se datorează salvarea satului și atragerea a numeroși turiști în zonă.
Vicepreședintele Fundației ‘Mihai Eminescu Trust’ din Sighișoara, Caroline Fernolend, declara în urmă cu câteva luni că în urma implementării a numeroase proiecte în satele tradiționale săsești din județele Mureș, Sibiu și Brașov se preconizează atragerea, în acest an, a circa 10.000 de turiști și vizitatori numai în satul Mălâncrav (județul Sibiu).
Caroline Fernolend participa atunci la lansarea expoziției cu produse meșteșugărești create în cadrul proiectului ‘Traseu cultural: Mălâncrav — patrimoniu multietnic viu’, derulat în scopul punerii în valoare a patrimoniului și dezvoltării comunității locale din satul sibian. Acel proiect, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 — 2014, avea ca finalitate organizarea a patru expoziții, la Brașov, Târgu Mureș, Sibiu și București, în cadrul cărora meșteșugarii își expuneau produsele — împletituri din nuiele, cărămidărie, dulgherie, gastronomie, croitorie și țesătorie, ținute ale sătenilor aparținând tuturor etniilor din localitate și produse obținute prin diverse tehnici tradiționale.
În cadrul expoziției itinerante au fost expuse astfel o serie de fotografii cu patrimoniul construit din satul Mălâncrav, atestat documentar din anul 1305 și în care trăiește una dintre cele mai mari comunități de sași din Transilvania, adică în jur de 150 de persoane. Printre fotografii am regăsit biserica din Mălâncrav, de la începutul secolului al XIV-lea, care deține o frescă de 20 metri — cea mai mare frescă în stil gotic din Transilvania, biserica ortodoxă construită la începutul anului 1700, biserica romano-catolică din 1865, Conacul Apafi, cumpărat și restaurat de această fundație, dar și numeroase case tradiționale săsești.
Caroline Fernolend spunea că la Mălâncrav există o tradiție și în cultivarea pomilor fructiferi, că livada satului a primit certificare ecologică, iar sucul de mere fără zahăr și conservanți este emblematic pentru acest sat. Specifice Mălâncravului sunt și țesuturile din lână de oaie și din bumbac, covoarele tradiționale săsești și românești, prosoapele, fețele de masă și porturile populare, dar mai ales una dintre specialitățile culinare din Mălâncrav — lichiul cu brânză, un desert care se prepară în zilele de sărbătoare al cărui principal ingredient este brânza de vacă, dar și supa săsească de mere.
Înainte de a ajunge la Conacul Apafi trecem prin livada ecologică, cu soiuri tradiționale autohtone de măr, pentru salvarea căreia aceeași Fundație ‘Mihai Eminescu Trust’ (MET), precum și Fundația elvețiană SAVE au demarat în anul 2013 proiectul ‘Agricultura durabilă în zone defavorizate ale României: Conservarea și valorificarea soiurilor de fructe’, pentru care au obținut o cofinanțare printr-un grant din partea Elveției.
Livada a fost lucrată intensiv în timpul regimului comunist, apoi a fost lăsată în paragină, însă din anul 2002 MET a preluat livada și a transformat-o pentru a primi certificare ecologică. Astfel, pe o suprafață de aproape 100 hectare acum cresc soiuri vechi, tipice pentru această zonă, cum sunt Patul, Poinic, Renet de Leizberg, Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parmen Auriu și Gustav Durabil. Din aceste soiuri extrem de aromate de mere este făcut mult căutatul suc de mere din Mălâncrav, fără aditivi, zahăr sau conservanți, produs chiar în fabrica de lângă livadă.
Prin proiectele aceleiași fundații, localnicii au fost stimulați să își reia meșteșugurile tradiționale, femeile au început să facă ce au învățat de la bunicile lor, țesături din lână de oaie, țesături tradiționale din bumbac, săsești și românești deopotrivă, prosoape, fețe de masă etc., iar bărbații au fost ajutați să construiască un cuptor de țiglă și cărămida tradițională. Alți localnici au fost instruiți în meserii tradiționale de zidar, dulgher, fierar, restaurare de porți și ferestre tradiționale, dar au urmat și cursuri de limba engleză, contabilitate primară și agroturism, fiind învățați cum să primească oaspeții. Astfel s-a reușit revitalizarea unui sat izolat, aflat în colaps.
Nu trecem bine de livadă și imediat se vede biserica fortificată, păstrată la fel ca în pozele văzute în expoziție, apoi ajungem în sfârșit la castelul Apafi.
Conacul Apafi este situat deasupra satului, lângă biserica fortificată, și are o istorie interesantă, relatată chiar pe site-ul de promovare a obiectivului: ‘Povestea Conacului Apafi începe acum câteva secole, când principele Mihaly Apafi, guvernator în Transilvania, construiește la Mălâncrav, împreuna cu soția sa, Clara, un conac, ca reședință de familie. Istoria însă aruncă anatema asupra nobililor din Transilvania și de atunci începe și declinul reședinței Apafi. După ce ajunge pe mâinile unui țăran sărac, conacul este vândut în 1920 bisericii și comunității luterane din sat. Din anul 1947, conacul a fost confiscat abuziv de comuniști și folosit drept cămin cultural până în decembrie 1989’.
‘Mihai Eminescu Trust’ a cumpărat conacul Apafi, în anul 2000, de la Biserica Evanghelică, și după 5 ani de restaurare a fost inaugurat sub forma de acum. Pentru modul în care s-a făcut restaurarea, în urma unor cercetări temeinice prin arhive, MET a fost premiată cu Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniul Cultural ‘Europa Nostra’ în anul 2007.
Conacul sau castelul Apafi este acum o casă de oaspeți aparte, cu 5 camere spațioase, balcon, bibliotecă, un living mare, un parc deosebit și un popas construit sub stejari, cu o fântână arteziană din marmură albă.
Ajunși aici pentru a participa la workshop-ul ‘Joyful teaching’, manifestare organizată de ‘Asociația Hai cu noi în Horă’ și patronată de Ambasada Belgiei, la care lua parte și domnul ambasador Thomas Baekelandt, încercăm să renunțăm la starea de spirit euforică după plimbarea prin sat și să ne luăm un aer ceva mai sobru. Avem însă surpriza plăcută să îi găsim în aceeași stare de veselie și pe membrii Asociației ‘Hai cu noi în Horă’, în frunte cu Charlotte Van den Abeele, asistenta ambasadorului Belgiei în România, președintele onorific al asociației, Ilse Baekelandt-Luyten, pe ambasadorul Thomas Baekelandt, precum și pe cei 24 de profesori care au luat parte la curs.
Realizăm astfel că pentru orice vizitator Mălâncrav este un loc în care simți cu adevărat că ești îndrăgostit și te comporți ca atare.
Sursa www.agerpres.ro
Foto Dorina Matiș-Agerpres
