Constantin Necula, preotul sibian care revoluționează ideea de credință, nu contenește să uimească prin felul în care abordează religia. De această data atenția îi este îndreptată către părinți și copii. Îi învață despre cum trebuie să fie relația dintre ei.
”Sunt tot mai uimit de câte se pun în fișa de post a copilului român. Zilele trecute am avut nevoie de experți și olimpici să descopere cheia unei șarade în examenul de matematică, apoi am aflat că trebuie descleiat în text un filosof englez, incongruent și obscur, la examenul de engleză și am asistat cum transformăm, a câta oară, copiii țării în subiect de știri. Viața copiilor ca breaking news nu e un exercițiu de ieri, de azi. Am aflat, bunăoară, anul trecut, pe bază de cercetare sociologică și aplicație sociometrică aplicată pe eșantioane reprezentative, că avem cei mai fericiți copii din Europa, în iulie. Dar și că acești copii au cei mai nenorociți părinți din lume, prin septembrie. Că nu știu să educe, să crească și să ajute copiilor lor. Dincolo de absurdul de sens al unei atari concluzii de laborator simt nevoia să citesc mai adânc în context. Și am descoperit că pentru faptul că afirmă nevoia educației religioase și se opune unei educații sexuale hazardate în LBGT-isme ieftine, părinții copilului român sunt deplorabili, nu au nivelul de cultură al părinților altor state. Că apartenența lor la creștinism este o piedică dinaintea fericirii copiilor lor.
(…) Suntem vinovați dinaintea copiilor noștri că nu luptăm mai mult să nu mai fie subiect de propagandă și alienare morală, că lăsăm să fie manipulați de cei care ne strigă nouă, părinților, școlii și Bisericii că manipulăm. Nu, copiii au nevoie de noi lângă ei cu sinceritate. Au nevoie de noi ca părinți, nu ca examinatori și orgolioși parteneri de educație. Au nevoie de sinceritatea noastră pentru a crește în sinceritatea și organizarea vieții. Să le spunem când e bine și când e rău, să învățăm cu ei ceea ce este de reînvățat pentru binele lor.
Ne lăsăm prea mult asaltați de neghiobismele unor oameni care produc agitație doar pentru că acesta este scopul lor. Nu-i vedem zidind, construind sistemic. Aplică metodic numai interesele lor. Copiii noștri au nevoie de noi, ca părinți. Este obligatoriu să ieșim din starea de neutralitate naivă și să învățăm să răspundem nevoii de sinceritate intimă și socială a copiilor noștri. De aici prosperarea minciunii în țară. Din nesincera noastră colaborare cu adevărul. Lângă copii putem reînvăța lecția din povestea cu împăratul care umbla deloc îmbrăcat prin mijlocul mulțimii de lingușitori. Să avem curajul să înțelegem cu ei că cel care mușcă e mai puțin periculos vieții decât lingușitorul. Decât cel care prezintă zen-truismele societății umane din azimutul unei parade gay sau de la nivelul de înțelegere a celui permanent aflat în conflict cu realitatea. România nu mai poate fi un laborator de false bune intenții. Oare dacă începem cu sinceritatea dialogului cu copiii și tinerii nu ne va fi ceva mai bine? Nevoia lor de sinceritate și nevoia noastră de iubire puse laolaltă”.
Sursa www.ziarullumina.ro
