Referendumul de zilele trecute legat de consultarea britanicilor în legătură cu ieșirea sau nu din Uniunea Europeană, poate să devină nul printr-o simplă rezoluție votată de parlamentul britanic.
Majoritatea membrilor Parlamentului britanic cred că ieşirea din Uniunea Europeană ar fi o catastrofă, astfel că ar putea bloca iniţiativa în pofida rezultatelor referendumului, care nu are caracter obligatoriu, existând semnale că Londra ar vrea de fapt un statut extrem de special în relaţia cu UE, anunta mediafax.ro.
„Mulţi membri ai Parlamentului cred că părăsirea Uniunii Europene ar fi o catastrofă pentru Marea Britanie şi vor fi tentataţi să blocheze rezultatului referendumului”, notează editorialistul Matthew Parris, în cotidianul britanic The Times.
Doar „circa 160 dintre cei 650 de parlamentari aleşi în 2015 vor ieşirea Marii Britanii din UE. Majoritatea membrilor Camerei Comunelor cred că ieşirea din UE ar fi o eroare. Mulţi cred că ar fi o eroare foarte gravă, iar cei care cred că ar fi o catastrofă nu sunt puţini. În acest context, experimentul nostru privind democraţia directă tinde să se lovească de tradiţia democraţiei reprezentative ca un asteroid gigant de Lună”, subliniază editorialistul The Times.
Teoretic, membrii Parlamentului britanic ar putea bloca ieşirea Marii Britanii din UE, dat fiind că aplicarea rezultatului referendumului nu este obligatorie din punct de vedere legal. Totuşi, este puţin probabil ca membrii Parlamentului să nu ţină cont de votul cetăţenilor, pentru că ar risca pierderea următoarelor alegeri legislative. Însă, pentru evitarea problemelor de legitimitate electorală, Marea Britanie ar putea organiza în 2017 alegeri parlamentare anticipate. Referendumul din 23 iunie nu are caracter obligatoriu din punct de vedere decizional, iar Parlamentul va trebui să adopte o serie de modificări legislative care ar permite ieşirea ţării din UE. Acordul de ieşire a Marii Britanii din UE va trebui ratificat de Parlament. Un vot împotrivă în Camera Lorzilor ori în Camera Comunelor ar bloca ieşirea din comunitatea europeană.
Există indicii că nici măcar liderii politici eurosceptici de la Londra nu vor neapărat ieşirea din Uniunea Europeană, ci mai degrabă reconfigurarea relaţiei Marii Britanii cu Blocul comunitar. „După anunţarea rezultatului referendumului, o declaraţie esenţială lipseşte: notificarea oficială adresată Uniunii Europene că Marea Britanie vrea să iasă din organizaţie, un pas automat care ar deschide calea negocierilor”, comentează publicaţia online The Intercept.
Boris Johnson, unul dintre liderii grupului care a pledat pentru abandonarea Blocului comunitar, a temperat vineri tonul, spunând că Marea Britanie nu trebuie să se grăbească să părăsească UE. „Este esenţial să subliniem că nu este nevoie să ne grăbim” să părăsim UE, a spus, aparent surprinzător, Boris Johnson.
Dat fiind că mandatul popular a fost sintetizat într-o sintagmă simplă – «ieşirea din UE» – , ar părea bizar că Boris Johnson, care ar putea deveni prim-ministru, nu a făcut nicio referire la cel mai rapid mod de a iniţia procedura ieşirii din UE prin activarea imediată a Articolului 50. Aparent paradoxal, Boris Johnson a spus altceva: „Nu este necesar să activăm Articolul 50”.
„Motivul ar putea fi că Boris Johnson are în minte cu totul altceva: ajungerea prin negocieri la un compromis care să permită Marii Britanii să menţină pentru cetăţeni şi companii majoritatea avantajelor apartenenţei la UE dar care să satisfacă dorinţa populară în sensul reducerii responsabilităţilor şi costurilor apartenenţei la comunitatea europeană”, explică The Intercept.
În acest context, este necesar să ne amintim că Boris Johnson a sugerat în februarie, când a început să coordoneze campania pentru ieşirea din UE, că un vot în favoarea Brexit poate fi un instrument pentru a negocia nu neapărat părăsirea definitivă a Blocului comunitar, ci obţinerea unei noi relaţii, extrem de speciale, a Marii Britanii cu Uniunea Europeană. „Există o singură modalitate de a obţine schimbările de care avem nevoie, printr-un vot în favoarea ieşirii din UE, deoarece întreaga istorie a Uniunii Europene arată că liderii UE ascultă cu adevărat ce vrea populaţia doar când li se spune «nu». A venit vremea să încercăm să obţinem o nouă relaţie, prin care să reuşim să evităm aproape toate elementele supranaţionale”, afirma Boris Johnson în februarie.
În al doilea rând, notează The Intercept, este extrem de important să se ţină cont de faptul că „britanicii au votat într-un referendum cu caracter consultativ, nu obligatoriu”, astfel că Parlamentul şi Guvernul nu trebuie neapărat să aplice rezultatul.
Marea Britanie nu va putea rezista fără o relaţie profundă, la nivel politic, economic şi în materie de securitate, cu Uniunea Europeană. În plus, Statele Unite au avertizat Marea Britanie că va sta „la rând” pentru un acord comercial bilateral, pe primul loc fiind Uniunea Europeană. „În mod evident, preşedintele Barack Obama menţine ce a spus înaintea referendumului din Marea Britanie, nu există nicio schimbare de poziţie”, a comunicat vineri purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Eric Schultz. Înaintea referendumului, Barack Obama avertiza că eventuala ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană ar afecta grav relaţiile comerciale cu Statele Unite. „Este corect să spunem că la un moment dat ar putea exista un acord comercial SUA-Marea Britanie, dar acest lucru nu se va întâmpla curând pentru că noi ne concentrăm pe finalizarea Acordului cu Uniunea Europeană. Marea Britanie riscă să ajungă la capătul rândului, nu pentru că nu am avea o relaţie specială, ci din cauza impactului major al unui acord comercial de acest tip; este mai eficient să avem un acord pentru acces pe o piaţă mare, în care sunt multe ţări, decât să semnăm acorduri bilaterale mici”, afirma Obama în aprilie, referindu-se la Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP).
Marea Britanie a devenit membră a comunităţii europene în anul 1973, având o serie de beneficii economice şi politice de pe urma apartenenţei la UE. În plus, Marea Britanie a avut permanent un statut privilegiat în Uniunea Europeană, refuzând să devină membră a zonei euro şi a Spaţiului de circulaţie fără frontiere Schengen. De aproape zece ani, Marea Britanie a optat să facă excepţie şi de la aplicarea Cartei UE pentru Drepturi Fundamentale, astfel că instanţele britanice nu au ca referinţă cadrul juridic european. De asemenea, Londra are un statut special şi în privinţa contribuţiilor la bugetul comunitar. În contextul crizei economice şi financiare din zona euro şi pe fondul imigraţiei, Marea Britanie a început, de câţiva ani, să formuleze solicitări pentru avantaje suplimentare în relaţia cu Uniunea Europeană. Premierul David Cameron a obţinut, în februarie, un nou „statut special” al ţării în Uniunea Europeană.
