În primul rând, vă felicit pentru victoria pe care ați repurtat-o în alegerile din 5 iunie. Ați devenit prima doamnă a Sibiului și, dacă nu mă înșel, prima femeie primar a municipiului de pe Cibin. O poziție extrem de onorantă, căreia, sunt convins, îi veți acorda toată atenția. Trebuie să vă spun că victoria d-voastră nu m-a surprins. De altfel, nu a fost o surpriză pentru cei mai mulți dintre sibieni. Ați ajuns primar după d-l Klaus Johannis, ceea ce ar fi putut motiva o parte însemnată a voturilor exprimate în favoarea d-voastră. Ca și domnia sa, reprezentați comunitatea sașilor sibieni, și știți prea bine că acestei apartenențe i se datorează principala explicație a spectaculoasei alegeri a d-lui Johannis, în anul 2000, și, de-atunci, a creșterii capitalului politic al FDGR – formațiunea pe care o reprezentanți, cât și al actualului președinte al României. Iată, deci, un fundal politic de mare încărcătură emoțională și responsabilitate civică, pe care îl va presupune activitatea pe care o veți depune, în viitorii patru ani.
Acestea fiind zise, veți înțelege de ce voi căuta, în continuare, să vă supun atenției câteva idei și interpretări, din perspectiva unui cetățean al Sibiului, care a urmărit și s-a implicat cu mult interes, ca jurnalist, în viața publică, îndeosebi cea politică, a Sibiului, în ultimii 26 de ani. Chiar și în ceea ce-l privește pe d-l Johannis, vreau să vă spun că am „pus umărul” la începutul carierei sale de primar. Tocmai de aceea, sau mai ales, mi-am propus să vă scriu această scrisoare deschisă, acum, după succesul pe care l-ați obținut, duminica trecută, în numele și interesul sibienilor.
Stimată d-nă primar,
Știm cu toții că municipiul Sibiul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă după victoria candidatului FDGR, din 2000. Practic, de-atunci, simultan cu aparițiile unor importante companii străine în peisajul său economic, prestigiul orașului nostru a crescut vertiginos, până la nivelul maxim reprezentat de faimosul și onorantul statut de Capitală Culturală a Europei, împreună, e drept, cu Luxemburg, în 2007. În acest context, am câștigat notorietate internațională, devenind una din atracțiile turistice din estul continentului. Acest simultan între dezvoltare economică și atractivitate turistică, pe repede înainte, a avut, în general, efecte pozitive. O parte din aceste efecte îi pot fi atribuite marelui învingător al alegerilor locale, între 2000-2014. În această scrisoare, aș dori însă să vă atrag atenția asupra modului în care eu le-am perceput. Poate veți spune că sunt niște amănunte. Personal, le apreciez ca amănunte de care ar merita să țineți cont.
Un prim „amănunt” ar fi promisiunea, din 2000, a d-lui Johannis de-a constitui un „consiliu consultativ” (nu mai știu denumirea exactă), pentru stabilirea celor mai importante proiecte pentru Sibiu. Intenția era ca aceste proiecte să poarte girul unor oameni cu specialități diferite, aflați în activitate sau retrași. Personal, am apreciat promisiunea ca pe o șansă dată dezvoltării spiritului civic și responsabilității locuitorilor față de propriul lor oraș, stimulată și de implicarea celor cu competențe incontestabile în diferite domenii. Timpul a trecut, dar promisiunea din campanie nu a fost realizată. Mai mult, d-l Johannis n-a dat importanță nici măcar dialogului cu cetățenii, renunțând inclusiv la „banalele” audiențele, firești pentru cineva cu funcție de răspundere, cu atât mai mult pentru un ales. Și nu pot decât să salut ambițioasa promisiune pe care ați lansat-o, după alegerea d-voastră: „Primăria Sibiu se deschide spre comunitate. Invit ONG-urile, asociaţiile comunitare şi pe toţi cetăţeni să ne fie alături în toate aceste proiecte, sesizându-ne problemele, dar sprijinindu-ne şi în găsirea soluţiilor”.
Un alt „amănunt” ar fi politica urbanistică a administrației locale. Am discutat cu unul din arhitecții cunoscuți ai Sibiului, în primul mandat al d-lui Johannis, care mi-a întărit percepția că primarul nu obișnuia să se consulte sau să țină cont de observațiile primite din partea acestui segment de specialiști. Rezultatul? Sibiul, dincolo de centrul istoric, a căpătat, în timp, imaginea unui oraș în care se construiește după cum visează oricine, nu neapărat după reguli și bunul gust. În consecință, estetica urbanistică a pierdut enorm. Pentru mine, exemplul cel mai edificator este cartierul copilăriei mele, pe Calea Dumbrăvii. Numeroasele construcții, de după 2000, au fost înghesuite prin grădinile de altădată; regimul de înălțime conturează un zigzag aerian, și nu mai vorbesc de stilurile arhitecturale, după gusturi personale, lipsind cartierul de armonie stilistică. Dar marile probleme au rămas sensurile unice de trafic pe Calea Dumbrăvii, spre oraș, și cel de pe „Octavian Goga”, spre Dumbrava. Soluțiile au avut, poate, pentru primar, argumente tehnice serioase. În orice caz, nu puțini locuitori din zonă sunt nemulțumiți, mai ales pentru că „vocea cetățeanului” n-a avut ecourile așteptate de ei. Primarul Sibiului nu s-a arătat foarte preocupat de acest aspect. Totul se înscrie, după mine, în deja cunoscutul stil Johannis de comunicare publică defectuoasă, cu o preferință încăpățânată pentru monologul sec, apatic și distant – contrar regulilor scrise și nescrise ale condiției alesului, în democrație. Din nefericire, d-l Johannis și-a păstrat stilul acesta și la București.
D-nă primar,
Nu vreau să lungesc prea mult scrisoare mea deschisă. Ar mai fi de spus că, în Sibiul ultimului deceniu și jumătate, cu toată europenitatea lui, există rețele de canalizare, în cartierele de blocuri, ce se înfundă la ploile mai serioase, transformând porțiuni de străzi în lagune; stâlpi stradali supraîncărcați cu rețele de tot felul (uneori atârnă neglijent, aproape că pot fi atinse cu mâna) – și nu se știe cât mai rezistă, mai ales în condițiile unor fenomene naturale extreme; pasaje pietonale prost realizate, unele, în timp scurt, după „renovare”, deteriorate sensibil, altele, fără pante de acces pentru persoanele cu dizabilități; iar în centrul istoric, știți și d-voastră, la tot pasul poți constata slăbiciunile lucrărilor superficial executate, în anii 2005-2006, după metoda „Potemkim”. Vă sugerez să vă mai gândiți și la modul în care unele zone de interes, pentru Sibiu, au fost administrate în comun cu alte unități administrative vecine. Poate veți găsi soluții mai eficiente.
Am ținut să vă scriu toate acestea ca răspuns la mesajul d-voastră postelectoral și din dorința ca, în viitor, Sibiul să aibă o administrație caracterizată nu doar de spirit gospodăresc și rânduială, înainte de toate, dar și prin transparență și comunicare publică profesionistă, altfel spus apropiată de oameni. Nu neg meritele fostului primar, vreau doar să arăt că pentru domnia sa n-au contat „unele amănunte”, în pofida scorurilor electorale istorice cu care a fost ales. Această atitudine n-a fost chiar spre binele Sibiului și al sibienilor.
Dacă veți înțelege acest punct de vedere, vă voi rămâne recunoscător.
Cu stimă, Dorin Teodorescu
