E duminică seara și, la ora la care scriu acest editorial, la toate televiziunile se discută doar de victoria candidatului PSD, la primăria generală a Capitalei, și de marea performanță a unei uniuni create cu scopul participării la aceste alegeri locale, în numele „salvării” Bucureștiului. Singura excepție în discuțiile televizate o reprezintă ex-premierul Emil Boc, cel care, se pare, a câștigat pentru a patra oară primăria Clujului. Până dincolo de miezul nopții, tot așa o să fie, pentru că numai despre București și Cluj se cunosc aceste rezultate din exit-poll-uri. Faptul că, după peste o oră de la închiderea secțiilor de votare, nu știm decât rezulte provizorii din București și un singur mare oraș este, în opinia mea, reprezentarea emblematică a momentului politic pe care îl trăim.
De altfel, cine a fost atent și-a dat seama că întreaga campanie electorală s-a centrat, în mass-media, pe gâlceava bucureșteană pe șefia primăriei generale. Site-urile de știri și cele câteva tipărituri care mai apar s-au ocupat de lupta politică de pe malurile Dâmboviței, de parcă primăria generală ar fi una din puterile statului român. N-am citit și auzit insistent știri și comentarii electorale decât despre candidații de București. Toate calculele, toate previziunile și toate speculațiile au avut drept țintă capitala. Un observator străin putea crede că, în România, la 5 iunie, urmau alegeri locale dedicate primarului general al țării! Sigur, n-au lipsit programe cu tele-dezbateri despre campania din țară, dar la ce ore? Bineînțeles, la ore când oamenii sunt încă la servicii sau, dacă nu mai sunt în „câmpul muncii”, atunci își fac siesta de după-amiaza. Din perspectiva mass-media vizuale, problemele „provinciei” au rămas, după campanie, în arhivele televiziunilor.
Victoria mai mult ca sigură a candidatului PSD la București, este rezultatul prezenței reduse la urne, organizării unui singur tur de scrutin și ciondănelilor dintre formațiunile „de dreapta”. Un fel de-a spune de dreapta, pentru că nimeni nu știe exact ce-a mai rămas, la noi, din clasica împărțire doctrinară a politicii. Ne-am obișnuit să vorbim de stânga și dreapta, dar nu pentru că le-am diferenția prin ideologii, programe, priorități sau strategii. După peste un sfert de veac, esența confruntărilor politice, la noi, este ca pe vremea celor doi Ioni, Iliescu și Rațiu: alegeri între „comuniști” și „anticomuniști”, deși nici unii, nici alții nu mai corespund in integrum acestor etichete.
Din cauza acestei bătălii sterile, campaniile electorale n-au presupus lansări de reforme mult necesare întăririi democrației și evoluției economiei spre un capitalism concurențial. Partidele noastre s-au „bătut” pentru puterea de-a împărți – la centru – fondurile publice autohtone și, mai târziu, cele europene. De-asta are atâta treabă, de vreo doi ani încoace, DNA-ul! Dar campania justițiară nu ține loc de măsuri economice, dimpotrivă la bate în cap. Iar durerile le vom simți mai târziu. Deocamdată, Bucureștiul se menține în fruntea statisticilor de tot felul: de la ofertele pe piața muncii și nivelul investițiilor, până la relațiile internaționale între ONG-uri. Totul pentru București, totul pentru conservarea vechilor structuri instituționale ale statului! Restul – provincia, cum se spune în capitală – a rămas la nivelul de „jos”, al județelor. Acolo se conduce doar cu voie de la cei de „sus”, de la București. Ca pe vremea comuniștilor… Chiar și în politică.
Cu aceste alegeri s-a văzut cât de serioasă este împărțirea României între București și restul țării. Duminica seara, se vorbea inclusiv despre necesitatea ca noua vedetă politică – uniunea pentru salvarea Bucureștiului – să înceapă rapid să-și creeze organizații în provincie. Eventual să-și schimbe și numele în uniunea pentru salvarea României. A mai fost una, tot la București, ce se chema uniunea pentru reconstrucția României, și doar o dată s-a înscris în alegeri politice. După rezultatul obținut (la parlamentare) n-a mai fost cazul să insiste. Și așa se va întâmpla cu toate uniunile de acest fel, cât timp România va însemna Bucureștiul și restul țării de dincolo de el.
