Deşi este singura modalitate vizuală prin care candidaţii la alegerile locale din 2016 se pot face cunoscuţi sibienilor, afişele electorale, mare parte din ele, arată cel puţin neprofesionist. Multe dintre elemente au fost neinspirat alese, dar printre multe eşecuri „răsar” şi ceva imagini profesioniste.
Campania electorală din acest an este mult “sărăcită” de legea electorală. Cum bugetul candidaților este foarte strict reglementat iar micile atenţii, cum ar fi materialele promoționale, oferite de partide alegătorilor au fost interzise, afişele sunt cele care au rămas să îi facă cunoscuţi pe candidaţi alegătorilor. Şi acestea sunt strict supuse legii din punct de vedere al dimensiunilor şi locului în care sunt lipite, aşa că felul în care sunt realizate, mimica celui fotografiat, felul în care priveşte şi cum cade lumina, toate sunt aspect care, inconştient, pentru cel care priveşte afişele, îl fac să placă un candidat sau altul.
Un zâmbet prea larg
Ana Alexandrina Matei este candidat independent la Primăria Sibiu. Nu este cunoscută alegătorilor, aşa că poza care ocupă destul de mult spaţiu în afiş o scoate în evidenţă. “Poziţionarea numelui este şi ea bună, pentru că va rămâne în memoria celui care priveşte afişul. Sloganul în schimb este un clişeu, nu este original. Este scris mic, cu aceleaşi caractere. Sugerează că ceilalţi contracandidaţi ar fi dependenţi de cercuri sau grupuri de interese obscure, necunoscute publicului. Se poate interpreta ca fiind o cale de atac, şi nu e cea mai bună soluţie”, comentează lector Bogdan Gheorghiţă, profesor de marketing politic la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane din Sibiu.
Culorile alese poate nu sunt cea mai bună alegere. “Există un contrast destul de mare între culoarea părului si griul din fundal, iar zâmbetul este mult prea larg. Obrazul drept este mult prea întunecat faţă de restul feţei. În schimb, culoarea sacoului este plăcută. Afișul este destul de apropiat de afișul candidatului FDGR și aceasta nu îi conferă candidatului un avantaj diferențial” adaugă Bogdan Gheorghiţă. Este totuşi bine că pe afiş apar adresa de Facebook a candidatului independent şi cea a site-ului său, pentru că acest lucru dă posibilitatea alegătorilor să se informeze despre candidat.
Tăiat brutal
Afişele lui Ovidiu Zeicu, candidat din partea Partidului Puterii Umaniste (social-democrat) lasă mult loc de discuții. O greşeală este aceea că pe afişajele electorale apar două afişe distincte. Acest lucru poate produce confuzie, pentru că există două imagini asociate candidatului și așa destul de puțin cunoscut la nivelul publicului.
“Poza este mult prea brutal tăiată, nu este aranjată în afiș în aşa fel încât să existe o diferențiere între culoarea albastră din jurul corpului și culoarea albastră din partea inferioară a afișului. Într-unul din cele două afișe o mână nu apare deși cealaltă ne indică sloganul. În acest fel afișul dă parcă senzaţia de neprofesionalism. Poziţia corpului vrea să sugereze dinamism, dar e în contrast cu afişul care e foarte static. Expresia facială este dojenitoare, atitudine ce este accentuată şi de gestul de a arăta cu mâna, pare că ceartă pe cineva”, spune Bogdan Gheorghiţă despre afişul candidatului PPU.
Nici font-urile nu sunt prea bine alese, pentru că sunt mult prea curbate, prea “desenate” pentru a transmite un mesaj politic.
“Candidatul ar fi trebuit să manifeste mai multă atenţie pentru felul în care arată vestimentaţia, mai ales că poza ocupă o mare parte din afiş. Nodul de la cravată ar fi trebuit ridicat puţin mai sus, iar cămaşa să nu dea senzaţia că este prea largă la gât. E bine totuşi că s-a încheiat la primul nasture al sacoului”, spune Bogdan Gheorghiţă.
Se bazează pe votul politic
Răzvan Pop este candiatul PNL pentru Primăria Sibiu. Este un candidat tânăr, dar nu destul de cunoscut sibienilor, mai ales celor maturi. Probabil din această cauză afişul mizează foarte mult pe relația cu partidul din care provine candidatul, pentru că sigla este poziţionată în partea stânga sus, acolo unde ochii privitorului alunecă prima dată, astfel că se pune accent și pe votul politic.
“Este interesant că fondul este alb, astfel candidatul iese mai bine în evidenţă, mai mult decât orice alt element de pe afiş. Poziţia corpului este dinamică, încearcă să sugereze drumul către ceva, că porneşte într-o direcţie. Ar fi fost de preferat un zâmbet mai discret, mai puţin forţat, care să nu inducă ideea de crispare, iar privirea este direcționată spre în jos, lucru care face mai degrabă apel la trecut, nu la viitor. În acest fel nu se stabilește un contact direct între candidat și cel care privește afișul. Candidatul PNL a vrut să fie altfel şi nu şi-a pus cravată, dar, în acest fel, poate pierde din electoratul matur, care apreciază mai degrabă tradiţionalul”, este de părere lectorul universitar.
Poziţionarea sloganului este una bună, acesta fiind o reeditare a celui lansat de PDL la alegerile din 2008; fontul ales pentru slogan este bun încercând să sugereze dinamism și faptul că reprezentantul PNL se adresează direct alegătorilor .
Se leagă de perioada Iohannis
Afişul lui Astrid Fodor, actualul primar interimar al Sibiului şi candidatul FDGR, este cel care impresionează cel mai mult. Multe elemente care compun afișul au fost bine alese, de la culoarea sacoului, la cea a rujului şi a fundalului.
“Zâmbetul este suficient de reţinut, dar în acelaşi timp prietenos. Culoarea sacoului este aceeaşi cu cea a siglei formaţiunii, iar rujul este în ton cu cele două. Culoarea de fundal este neutră, nu agresează în niciun fel, iar albul din jurul candidatului este ca o aură care îl aduce mai aproape de cel care priveşte afişul, este prietenos. Culoarea roșie a sacolului centrează privirea pe candidat. Spaţiul este folosit inteligent, atât pentru poziţionarea candidatului, cât şi a siglei şi sloganului”, explică Bogdan Gheorghiţă. Totuși, poate ar fi fost potrivită o bandă de culoare diferită în partea inferioară pentru a distinge această zonă, cu numele candidatului, de restul afișului.
Astrid Fodor este văzută ca o continuatoare a politicilor duse de fostul primar, Klaus Iohannis, iar candidatul FDGR pare a se baza, în campania de comunicare, pe acest lucru. Sloganul o leagă de trecutul Sibiului, atât prin prisma lui Klaus Iohannis, cât şi prin interimatul la cârma oraşului. În plus afişul foloseşte elemente vizuale comune cu afişele din campaniile trecute ale lui Iohannis, stabilindu-se astfel încă o legătură între cei doi, în încercarea de a realiza transferul de imagine.
Un Zorro neinspirat
Ioan Ştefan Zară este candidat independent la Primăria Sibiu. Nu ştie nimeni acest lucru, pentru că pe afişul său nu scrie nicăieri. Elementul central al acestuia este însă un Z care seamănă, parcă, cu Z-ul lui Zorro. „Reinterpretarea” însă nu este una reuşită. “Litera aceea este neinspirat aleasă atât ca poziţionare, cât şi ca font, ca dimensiuni… în plus, numele candidatului este scris de două ori şi nu are diacritice peste tot. Font-urile cu care e scris „Primar” şi „Municipiului Sibiu” sunt diferite. Ar fi trebuit să fie la fel, pentru ca să existe o unitate de conținut a mesajului. Candidatul, neavând notorietate, ar fi putut opta pentru o poză de tip „bust” care să îi pună fața în evidență. Felul în care e aşezată poza candidatului nu e inspirat, deoarece nu există o delimitare între capul lui şi banda din partea superioară iar picioarele se „scufundă” în banda din zona inferioară a afișului”, spune profesorul de marketing politic.
Atitudinea celui mai tânăr candidat la Primăria Sibiu este poate chiar prea tinerească. Inclusiv vestimentația lasă loc unor comentarii: mânecile costumului sunt prea lungi, pantalonii par și ei prea largi, pantofii nepotriviţi pentru costum, şi, în plus, sacoul este descheiat.
“Sloganul vorbeşte despre ceva ce candidatul vrea să ducă mai departe, deși nu a ocupat o funcție publică până acum, pentru ca mesajul să fie consistent electoral. Per total este un afiş încărcat”, spune Bogdan Gheorghiţă.
Unitate în afişe
Daniel Gălan este candidatul UNPR la Primăria Sibiu. Afişul său se înscrie în linia identității vizuale a candidaților UNPR la Sibiu. În schimb, are foarte multe culori, este prea încărcat din acest punct de vedere, iar nunaţele sunt mult prea puternice. “Mimica este una bună, zâmbetul nu îi dezvăluie dantura, dar, totuşi, are colţul gurii puţin ridicat în partea stângă, ceea ce ar putea sugera o uşoară superioritate în raport cu ceilalţi. Cravata se asortează cu restul culorilor din afiş, dar ar fi fost poate mai nimerită o cravată într-o singură culoare”, comentează Bogdan Gheorghiţă.
Mesajul din partea dreaptă este mult prea lung, cu font-uri prea mari. Poate ar fi fost mai nimerită plasarea siglei partidului în acea zonă.
“Sloganul este mult prea general şi nu prea leagă candidatul de Sibiu. Vrea să sugereze că Primăria va fi redată românilor, dar dl. Gălan candidează în primul rând pentru Sibiu”, e de părere Gheorghiţă.
Ca un star de cinema
Eugenia Florescu vine în cursa electorală din partea Partidului România Unită. “Poza candidatului este una bună, bine realizată, doar că puţin prea „tinerească”. Numele doamnei este prea mic scris, astfel că nu prea rămâne în memoria celui care vede afişul, iar, ca o compensaţie, numele partidului e prea mare. Culorile afişului sunt vii, potrivite, iar banda galbenă din mijlocul afișului încearcă să atragă atenția privitorului. Probabil în graba realizării afișului a fost omis spațiul dintre nume și prenume.
Ce a atras atenţia profesorului de marketing politic este folosirea ochelarilor ca un accesoriu. Spune el, faptul că ţine în mână nişte ochelari cu braţele adunate este un gest ușor forțat. Acesta dă şi mai mult senzaţia că subiectul pozează, duce şi mai mult către imaginea unui star, sau poate induce ideea unei ușoare agresivități. Poate un machiaj mai discret ar fi fost mai potrivit.
Fostul prefect actual candidat
Ovidiu Sitterli este fostul prefect al judeţului Sibiu şi candidat la Primărie din partea PSD.
“Mimica e în general bună, deşi puţin crispată. Cravata este aproape perfect aşezată, ridicată spre gât, iar culoarea bine aleasă. Contrastul dintre aceasta şi cămaşă, şi dintre vestimentaţie şi fondul alb sunt foarte bune. În schimb, la poziţionarea elementelor ar mai fi putut fi lucrat. Numele şi sigla partidului ar fi putut fi mai mari, la fel ca şi poza candidatului. Sigla ar fi putut fi aşezată mai jos, pentru că rămâne spaţiu nefolosit. De asemena, partea din josul afişului ar fi putut fi folosită mai bine, pentru că acele „panglici” din partea inferioară ocupă prea mult spațiu chiar dacă încearcă să sugereze dinamism”, spune Bogdan Gheorghiţă.
Sloganul însă, crede Gheorghiţă, ar fi putut fi individualizat pentru fiecare candidat în parte. “Sloganul este unul general, mulți candidați încercând să îl folosească, fie identic fie sugerând același lucru”.
Poză de buletin
Ioan Gligor este reprezentantul Partidului Mişcarea Populară. Afişul său însă nu pare a se “mişca” deloc.
“Poza candidatului pare luată din buletin, e statică. În general, în afișele electorale e de preferat ca fotografia să nu fie frontală, pentru că nu induce dinamism. În plus, fața pare ușor crispată, iar poza e aşezată mult prea jos în economia spaţiului afişului. Ştampila cu ”Votat” ar fi putut fi plasată în altă parte, nu chiar pe umărul candidatului, Semnul electoral e aşezat bine, în stânga sus, dar ar fi putut fi aşezat mai aproape de numele partidului, pentru o asociere mai puternică”, spune Bogdan Gheorghiţă.
Sloganul candidatului PMP ar putea fi bine ales dacă vrea să sugereze că acesta se va pune în slujba cetăţeanului şi doar a lui, şi că va fi un executant al deciziilor luate de cetăţeni. Dar, în acelaşi timp, delimitează foarte clar idea de “eu” şi “voi”, acest lucru sugerând, mai degrabă, separarea decât includerea. Numele candidatului se vede foarte bine, contrastul dintre acesta şi fundalul albastru al benzii din partea inferioară îl face foarte vizibil.
Fraţi siamezi
Gabriel Piţu, după cum foarte clar se vede pe afiş, este reprezentantul Partidului Social Românesc, condus de Mircea Geoană. Afișul încearcă să realizeze un transfer de imagine dinspre Mircea Geoană către reprezentantul local al partidului. Dar liderul național este mult prea vizibil pe afiş, astfel că alegătorul poate fi indus în eroare….de ce doi oameni pentru o funcţie?
“Este un afiş foarte încărcat mai ales cromatic. Candidatul este mult prea aproape de Mircea Geoană, par doi fraţi siamezi lipiţi în zona toracelui, este o alăturare indistinctă. Turnul Bisericii Catolice face o legătură cu Sibiul, dar este mult prea şters. Faţa candidatului sibian sugerează mai degrabă superioritate”, a comentat lectorul universitar.
Umbra lui Tăriceanu la Sibiu
Marius Popescu, candidatul Partidului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor, pare bântuit de umbra preşedintelui partidului, Călin Popescu Tăriceanu. “Și în acest caz asistăm la o încercare de transfer de imagine, deoarece candidatul nu este cunoscut sibienilor. Doar că liderul central al partidului, Călin Popescu Tăriceanu, ocupă un loc destul de mare per ansamblu. Poza tip „efigie” e în ceaţă, pare „omul din umbră” pentru candidatul sibian. Candidatul mizează astfel pe imaginea preşedintelui partidului. Sigla partidului nu se vede prea bine, iar diacriticele nu au fost folosite peste tot. Cu siguranţă că cei care au creat afişul şi-au dorit să evidențieze cuvântul „LIBERALI”, de aceea a fost scris cu altă culoare, dar rezultatul este total opus, pentru că a devenit mult mai puţin vizibil decât restul, fiind scris cu portocaliu și poziționat chiar pe cravata portocalie a lui Călin Popescu Tăriceanu“, arată Bogdan Gheorghiţă.
Detaliile fac diferenţa, iar în acest caz nu una în favoarea candiatului. Cei care au realizat afişul nu au fost foarte atenţi la felul în care arată candidatul, astfel că mâna stângă apare dintr-o parte a afişului, fără a părea să aibă vreo legătură cu restul corpului, în plus face şi umbră pe cămaşă. Vestimentaţia în schimb încearcă să sugereze faptul că potenţialul primar este gata să se apuce de treabă, iese din tipare, e cumva diferit față de ceilalți, fiind pozat în cămașă și fără sacou ori cravată. Mânecile suflecate ar fi întregit acest aspect de om „pus pe muncă”.
Sursa www.hotnews.ro
