Am trăit s-o văd și pe-asta. Nici eu nu știu ce-am simțit: mâhnire sau revoltă, rușine sau dezamăgire? Se întâmpla în orașul meu natal, faimosul Sibiu european, fostă capitală culturală a Europei. De fapt, când e vorba de un asemenea statut, nici n-ar trebui să vorbim la trecut. După ce ai ajuns capitală culturală, rămâi una din capitalele culturale ale lumii. Meritele care ți-au atras un asemenea prestigiu n-au cum să dispară!
Și totuși… S-a întâmplat ca o doamnă să se facă sandviș între două cartoane, pe care a scris ce-o nemulțumește la conducătorul celei mai reprezentative instituții din centrul cultural al Sibiului: Muzeul Național Brukenthal. Situație cu atât mai gravă (serioasă), cu cât doamna nu este un simplu slujbaș (scuzați-mi comparația), ci deține o funcție importantă exact în structura de conducere a muzeului. Am văzut-o pe d-na Mariana Rădulescu protestând astfel, împotriva a ceea e domnia sa numește „lupta împotriva instaurării unui sistem de represiune bazat pe frică LA LOCUL DE MUNCĂ”. Dacă așa ceva se întâmpla în perioada comunistă, aș fi înțeles disperarea omului ajuns să se facă sandiviș, în fața lumii. Cu orice risc! Acum, după peste un sfert de veac de libertate, mi se pare tragic.
Am întrebat-o pe d-na Rădulescu ce spun colegii domniei sale. Sunt de acord cu dânsa? Îl recunosc și ei pe directorul general, d-l prof. univ. dr. Sabin Luca, în omul care instaurat regimul „abuzurilor, minciunii, intimidării, hărțuirii și complicității”, în celebrul Palat Brukenthal? Am aflat că în Palat a dispărut curajul. Întâmplător sau nu, o fostă salariată a muzeului se afla lângă protestatară și mi-a dat de înțeles, din priviri, că n-ar avea motive s-o contrazică.
D-na Rădulescu nu mi s-a părut a fi la prima tinerețe. Și totuși ruga trecătorii s-o susțină pe facebook – controversata platformă de socializare a lumii de astăzi, în special, a părții ei tinere, deja un mod consacrat de exhibare a of-rilor omenești. Sau de solidarizare interumană. Rămâne de văzut, ce va prevala și în acest caz.
O întrebare mă urmărește, după întâlnirea cu „femeia sandviș”: te poți solidariza cu cineva pe care nu-l cunoști? Mai exact, dai crezare unor afirmații despre o intimitate din care nu faci parte? Cum ai putea să crezi pe cuvânt ceea ce afli, întâmplător, despre o anumită stare generală de nemulțumire? După știința mea, în ce privește Brukenthal-ul, doar fosta șefă a pinacotecii, d-na Olimpia Tudoran, a dezvăluit public – este adevărat, după ce a ieșit la pensie – ceva deloc măgulitor, din interior, în cartea sa de amintiri: „Colegi de-ai mei, de la la toate secțiile muzeale, au plecat din muzeu ca de la o moară părăsită, căci directorul (d-l Sabin Luca – n.m.) i-a considerat EXPIRAȚI și cred că nici nu s-a obosit vreodată să citească CV-urile muzeografilor (…)” („D-ale muzeografiei”, ed. Tribuna, pag. 110). Dovezi de abuz? Intimidare? Hărțuire? Minciuni? Numai salariații muzeului ar trebui să răspundă. Dacă vrem să aflăm adevărul, adevărat, nu? Mai ales că e vorba de-o instituție în care și statul român are un cuvânt greu de spus.
Suferința d-nei Mariana Rădulescu mi s-a părut reală. Spunea tuturor trecătorilor: „Sunt cea mai curajoasă dintre fricoși”. Nu cred că a fost chiar gratuit acest „spectacol” (în fața numeroșilor turiști), cu Palatul Brukenthal alături.
Și sper din toată inima ca directorul general Sabin Luca și colegii lui, din conducerea muzeului reprezentativ al unei capitalei culturale, să nu se răzbune pe d-na Rădulescu. Dimpotrivă, protestul său să-i/le dea de gândit.
Mi-e greu să cred că, în funcția pe care o are, d-l profesor Luca nu ar avea nimic să-și reproșeze. Dar și colegii protestatarei n-ar trebui să-și asume vina colectivă a „complicității”, prin tăcere, la un eventual abuz.
Mâine, Vinerea Mare, este ziua consacrată sacrificiului suprem și dreptei suferințe – cea fără de vinovăție. E-adevărat, care ne-au eliberat de frică.
Iata cuma reactionat Sabin Luca.Se pune intrebarea, dupa ce citesti „precizarile”: numai contabila sefa a afectat imaginea muzeului si , mai ales de cand e afectata imaginea, nu cumva din 2006?? De ce nu se iau impricinatii de manuta, ca la grupa mica si sa se duca direct la cea pregatitoare pentru o institutie care ar trebui sa tina sus drapelul culturii sibine.Sa nu cautam vinovatii ca nu stim cat de departe ajungem
Precizările lui Sabin Luca
● În luna septembrie 2015 au fost semnalate, printr-un raport de audit, nereguli în activitatea departamentului financiar-contabil privind neîntocmirea procedurilor şi existenţa unor documente fără semnăturile prevăzute de dispoziţiile legale.
● În pofida semnalărilor, doamna Mariana Rădulescu emite o factură olografă a contabilului şef, greşit întocmită sub aspectul însumării a trei cifre dintr-un deviz şi persistă în emiterea documentelor, fără semnăturile prevăzute de dispoziţiile legale.
● În consecinţa celor de mai sus, doamna Mariana Rădulescu a fost sancţionată cu avertisment (fără implicaţii financiare).
● Doamna Mariana Rădulescu atacă decizia de sancţionare cu contestaţie la Tribunalul Sibiu, Secţia civilă pentru litigii de muncă.
● La data la care a fost iniţiat protestul procesul era pe rol, cf. dispoziţiilor din Legea 477 08/11/2004 personalului contractual interzicându-i-se să facă aprecieri în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare.
● Modificarea regulamentului intern s-a făcut prin transpunerea unor dispoziţii prevăzute în Legea 477 08/11/2004 cu privire la obligaţiile salariaţilor faţă de instituţie şi prin urmare reprezintă dispoziţii legale ce nu pot fi negociate.
● Pentru cele enumerate mai sus, pe lângă acţionarea Muzeului în instanţă, doamna Mariana Rădulescu declară presei că a făcut sesizări la Ministrul Culturii şi la ITM, plângeri şi denunţuri pe care nu doreşte să le detalieze (plângere DNA cf. unei declaraţii scrise cu înregistrare la secretariatul muzeului) şi a contactat personal unii membri ai Consiliului de Administraţie.
● Nu există niciun document prin care doamna Mariana Rădulescu se opune înregistrărilor şedinţelor operative cu reportofonul.
● şedinţele operative ale Muzeului Naţional Brukenthal nu sunt întrunite în spaţiul public.
● Doamna Mariana Rădulescu nu a fost ostracizată din punct de vedere profesional, ea este parte în echipele mai multor proiecte cu finanţare externă (naţională şi internaţională) desfăşurate atât în anii trecuţi cât şi în prezent, echipele fiind aprobate de managerul instituţiei.
● Referitor la relaţiile de muncă ale doamnei Mariana Rădulescu cu restul colectivului muzeului nu putem decât să cităm afirmaţiile domniei sale:
„… nimeni nu mai intră în birou decât dacă este presat de documente, nu ştiu de când un coleg nu mi-a mai deschis uşa biroului, cred că de groază, bine am vreo doi trei colegi, unul se află aici, care e lângă mine şi căruia nu i-a păsat.”
● În data de 29.04 doamna Mariana Rădulescu nu a fost răstignită metaforic cu ocazia comisiei de disciplină ci i s-a înmânat un set de întrebări cu scopul precizării contextului faptei în discuţie. şedinţa a durat aproximativ 5 minute.
Deşi emise în cadrul unui protest definit ca independent, declaraţiile doamnei Mariana Rădulescu afectează imaginea instituţiei prin referirea la activitatea internă, colectivul angajaţilor MNB în general şi rezultatele profesionale ale angajaţilor:
● Caracterizează mediul de muncă din Muzeul Naţional „Brukenthal” ca fiind „nesănătos, degradant şi distructiv”.
● Emite aprecieri nefundamentate sau neadevărate la nivelul colectivului în general („recunosc cu mândrie chiar că sunt moartă de frică la fel ca şi cea mai mare parte a colegilor mei”; „Majoritatea colegilor sunt cu nervii la pământ”; „Deci sunt moartă de frică aşa cum spuneam. La fel ca şi colegii mei”; „Pentru că ne este groază, şi mie îmi este groază, deci mi-e frică pentru viaţa mea, poate părea o exagerare, deci mi-e frică pentru viaţa mea”).
Angajata recunoaşte că nu a primit ameninţări care să justifice frica pentru propria viaţă.
● Diminuează meritele profesionale ale angajaţilor prin asocierea strategiei de lucru din muzeu cu mafia siciliană [Cosa Nostra – sistem italian de crimă organizată]. („…deci sunt îngrozită de această strategie pe care ne-o aplică, demnă de o cauză mai bună şi de mafia siciliană care poate să vină să ia lecţii de la el – Sabin Adrian Luca”).
Dupa ce citesti si reactiile sibienilor din Turnul Sfatului iti vine fara sa vrei vorba dulce romaneasca adaptata”cum e Turcu-s si pistoalele, chiar cu bile”
azi e sambata mare,nici nu stiu care urare este adevarata ?paste fericit(iarba),cristos a inviat,am fost informat vorba lui stalin,sau fie ca………etc.daca nu gresesc nu de multa vreme ai afirmat(discutie privata) ca adevarul credintei este in suflet si nu in cea ce afirmi si unde te duci?comentarile pro sau contra(ref.muzeu) dupa 1Mai ,nu sant informat de acest conflict real,sau imaginar, dar este o practica, hai sa daraman si ce merge bine ,eventual argumente in instanta.
Stimate domn Nicolae, va felicit! Reactia dumneavoastra imi arata ca n-ati fost niciodata victima abuzurilor la locul de munca! Vorbesc aici de niste abuzuri adevarate, care iti pun sanatatea si chiar libertatea in pericol! Satbatori luminate sa aveti! Mariana Radulescu
Va multumesc din suflet, d-le Teodorescu ! Am stat de vorba cu dumneavoastra fara sa stiu cine sunteti! Va multumesc pentru increderea pe care ati avut-o in onestitatea mea si pentru verticalitatea dumneavoastra ca om ! Dumnezeu sa va dea sanatate si, in aceste zile sfinte, sa aveti niste sarbatori luminate si binecuvantate !