Înapoi la interbelic?!

Va ști Europa să evite întoarcerea la ideologiile interbelice, acele teorii ce s-au dovedit false, dar care au dus la două războaie globale, cel fierbinte, între 1939-1945, și cel rece, între 1947-1989? Aceasta mi se pare întrebarea momentului istoric pe care îl trăim. Am realizat mai bine importanța ei, după ce am urmărit, zilele trecute, pe DiGi 24 TV, excelentul interviu luat de Alice Iacobescu președintei Frontului Național din Franța, d-na Marine Le Pen.

Am auzit, în sfârșit, în România, un discurs autentic naționalist de tip interbelic, din partea unui politician occidental. „Vreau democrație doar ca să ajung la putere, pentru a avea grijă de voi, poporul meu. Vom găsi atunci soluțiile cele mai bune. S-ar putea să nu fie prea democratice, dar asta va fi. Nu putem să ne punem pe băț pielea, ca să le dăm satisfacție străinilor. După cum nu ne vom pune la mezat realizările noastre, de dragul ajutorului pe care alții îl vor de la noi. Drepturile noastre nu pot fi și ale lor”. Cam așa cred că pot fi „traduse” vorbele Marinei. Pentru mine, e mesajul subliminal al discursului politicianului francez. Pentru domnia sa, un discurs patriotic, nu extremist. Vorbe cu o sensibilă putere convingătoare, ce-i asigură priza directă la multă lume. La fel de convingătoare precum au fost și cele ale lui Hitler și Stalin, în perioada „revoluționară” antidemocratică. Acum, ca si atunci, democrația ca sistem se afla în criză, mai ales din cauza inexistenței unor lideri cu harul de-a trezi în mase respectul față de valorile ei. De fapt, cred că democrația nu se poate bucura de perioade calme de lungă durată. Din când în când, pierde ritmul evoluției sociale (ca orice sistem) și cade în propriile ei capcane. Vreau sa spun, realizări, în numele drepturilor omului și civilizației cunoașterii – care a declanșat conflictul omului cu Dumnezeu. Democrația presupune niște condiții social-economice, de educație și minimă moralitate colectivă – aproape ideale, încât e de mirare că mai există.

Ceva asemănător se întâmplă cu însuși creștinismul european, considerat a fi la originea civilizației de astăzi. Ce poate fi mai dorit de om decât nemurirea? Ideea că moartea nu e finalul absolut al existenței sale. Și totuși omul modernității actuale preferă să fie raționalist și sceptic. Și nu întâmplător. E dificil să crezi Evanghelia lui Isus, că putem trăi veșnic, dar… numai dacă ne iubim aproapele ca pe noi înșine, chiar mai presus de noi. E cam mult pentru omul de astăzi, obișnuit să consume hedonist orice, pentru propriile lui ambiții și plăceri. Sau cum să te bucuri de Învierea Lui, ca de o garanție a veșniciei vieții, când ai bucuriile tale? Și-atunci mai e de mirare că învățătura creștină, a eliberării omului de propriul său egoism, este, pentru unii doar un șir de povestioare – opium, pentru popoare? Și totuși rezistă, de peste 2000 de ani, în eternul bâlci al deșertăciunilor omenești! Așa și cu democrația. Ea  n-are  nicio legătură cu supranaturalul, dar este tot o formă de eliberare de răul din societate, născut din același egoism al omului. Numai că vestea cea bună a democrației este puterea buletinului de vot.

În interviul la DiGi, franțuzoaica Marina a indus, într-un limbaj pe înțelesul tuturor, ideea crizei democrației de astăzi. Din această criză au apărut crizele din ultimii ani, până la cele mai violente, războiul din Siria și migrația populațiilor din teatrele de război, spre Europa. Lidera FN recunoaște vina împărțită a puterilor occidentale în desfășurarea dramatică a acestor crize. Dorește rezolvarea lor, dar fără suferințe pentru poporul francez. Evident, fără să amestece ideile creștine, în acest demers patriotic. Stau și mă întreb: dacă Frontul Național este partidul cel mai bine situat în sondajele din Franța, cum să nu fie democrația în criză, când cei puternici se izolează de suferințele pe care ei înșiși le-au provocat, cu măsurile lor politice și militare? Și Franța este una din țările puternice care și-au propus să exporte democrația (prin orice mijloace și pretexte), exact acolo de unde vin spre Europa valurile de refugiați! Pe scurt spus, puterea de care se bucură Frontul Național, în Franța, este o dovadă a slabei influențe a moralei creștine asupra societății europene de astăzi. Democrația nu rodește, când urmărește interese de moment. Prin oameni care se fac doar că l-au uitat pe Dumnezeu, ca pe propriile lor greșeli, decizii și măsuri abuzive. Ce va mai rămâne din civilizația europeană, dacă nu va mai fi garanția libertății, în numele lui Dumnezeu și al drepturilor universale ale omului, care au făcut posibilă apariția ei?

Am convingerea că idei precum cele ale d-nei Marine Le Pen vor duce la un festin ideologic nationalist european, șovin și xenofob. N-avem lideri globali în stare să oprească acest tăvălug. Iar dovada că nimic nu e nou sub soare va fi poarta prin care vor ajunge la putere politicieni ca Le Pen: democrația voturilor necenzurate de nimeni și de nimic. Falși patrioți – pentru că nu pot garanta soluții de lungă durată. Dar până ajung la putere, îi doare doar de „poporul meu” și de „de țara mea”.