Teodora Ureche este o sibiancă ce trăieşte la Bruxelles. A plecat acolo din 2005, şi din când în când revine acasă. După atentatele de marţi ceva s-a schimbat la ea. Nu se gândeşte să revină în România, ci vrea ca viaţa ei şi a belgienilor să revină la normal.
În exclusivitate pentru oradesibiu.ro Teodora a povestit ce au însemnat atentatele de marţi pentru ea. Rândurile sunt atât de expresive, încât nu au nevoie de altă introducere:
CITESTE AICI cum a resimtit Cristian Gheorghiu, un fost student la Sibiu, atentatele din Bruxelles. A povestit în exclusivitate pentru oradesibiu.ro
„O zi trista…
Calatoresc enorm si am trait multe experiente infricosatoare, dar nici pe departe o situatie cum a fost marti !
Eram la serviciu in afara Bruxell-ului cand s-au intamplat atentatele, si am petrecut dimineata ascultand stirile la radio cu fiecare pacient pe care l-am primit (sunt ergoterapeut intr-o clinica de medicina fizica).
Oricat de puternic ai fi, nu poti fi indiferent ascultand marturiile oamenilor, estimatia numarului victimelor, avertismentele politiei…ORIBIL !
Belgienii sunt oameni buni, si sincer sunt impresionata de ajutorul pe care il dau victimelor si familiilor acestora. Majoritatea oraselor s-au mobilizat si au organizat centre de donare de sange, localnicii propun locuri de dormit, navete gratis…niste oameni frumosi !!
Traiesc la Bruxelles de 10 ani, si sincer, ieri a fost prima data in viata cand mi-a fost frica sa ma intorc acasa. Trebuia sa lucrez la Bruxelles dupa-miaza, dar am trimis mail directoarei spunandu-i ca nu indraznesc sa ma apropii de oras.
In centru au evacuat majoritatea cladirilor oficiale, politia ii sfatuia pe cei ce se afla in oras sa ramana inchisi unde sunt, si pe restul sa nu se apropie de Bruxelles. Reteaua Telefonica a fost blocata, doar sms-uri puteam trimite, si chiar si astea au fost blocate cateva ore.
Am petrecut dupa amiaza la niste prieteni in alt oras, si am plecat inspre casa seara, dupa 21h. De cand traiesc aici, n-am vazut orasul atat de pustiu si sinistru…nici noaptea la 2h nu e asa…trist !
Dupa atentatele de la Paris atmosfera a fost destul de asemanatoare ca aceasta, si a durat destul de mult timp. Imi era teama ca va fi din nou ca atunci: oras pustiu, restaurante si magazine goale, soldati si politisti pretutindeni, frica in ochii oamenilor… Dar in dimineata aceasta situatia parea cat de cat normala. Si ma bucur !!
Departe gandul c-am fi indiferenti la ceea ce s-a intamplat ! Dar nu avem de ales…nu putem sa ne oprim din trait…
Sunt oameni paranoici total, altii traiesc exact ca si cand n-ar fi nimic, eu insa incerc sa fiu cumva in mijloc: da, mi-e frica ! Dar viata continua…evit tot ce e multime de oameni, concerte, etc, dar continui sa merg la serviciu, sa ies cu prietenii, sa-mi vad familia, si chiar sa calatoresc !
Frica nu te impiedica sa mori, dar te impiedica sa traiesti…”