Cuvânt înainte:
„ESTE TRISTEȚEA MAI CU SEAMĂ INFINITĂ, CE SE PRELINGE PE PAVAJ ȘI PICURĂ PE TROTUARE”.
(Editorial apărut în publicația Le Soir, din Bruxelles, în după-amiaza zilei de tristă amintire, de 22 martie 2016)
(Atacurile teroriste de la Bruxelles, din 22 martie, demonstrează că războiul jihadist contra Europei este în plină desfășurare. Încătușarea unuia din teroriștii de la Paris, din 13 noiembrie 2015, n-a adus nici măcar o săptămână de pace. Suntem în plin război, după cum declară majoritatea liderilor politici europeni. Un război în premieră istorică, care va da de furcă omenirii mult timp de-acum înainte. Cauzele lui sunt departe de-a fi eliminate de democrațiile lumii, în primul rând cele europene. Practic, Europa este supusă unui atac isteric și isterizant de ură. O ură înverșunată. Atât de înverșunată, încât va țese în jurul nostru un lagăr concentraționar, altfel decât cele cunoscute, în istorie. Este lagărul fricii și disperării, în plină libertate. Din punctul meu de vedere, ieșirea din acest lagăr este posibilă doar pe cale mistică, așa cum, de fapt, s-a verificat cu toți cei care le-au supraviețuit celorlalte de până acum. Vă supun atenției un text mai vechi, prin care se încearcă identificarea cauzelor, pentru care am ajuns aici. A apărut în 2002, după prima mare lovitură teroristă – la 11 septembrie 2001 – asupra valorilor civilizației actuale, valori ce decurg din cele creștine. Textul nu epuizează subiectul, dar punctează în cunoștință de cauză motivele istorice care au dus la acest război jihadist. O confruntare, între două forțe inegale, declanșată de răul din om și din societatea în care trăiește. Sublinierile îmi aparțin.)
*
La începutul secolului XX existau 69 de state naţionale. Astăzi avem 190, dintre care cea mai mare parte sunt sărace şi extrem de instabile. Problema reală o constituie oraşele. Urbanizarea mondială, cu promisiunile ei haotice şi înşelătoare, a împins milioane de oameni la mizeria ultimă.
Aşa cum scria sociologul Daniel Bell, de la Harvard, statul naţional a devenit prea mic pentru problemele mari ale lumii şi prea mare pentru micile probleme ale lumii. Dacă lăsăm la o parte principalele naţiuni industriale, globalizarea n-a adus integrare şi armonie, ci mai curând o avalanşă de schimbări care au măturat din calea lor limbaje şi culturi, profesiuni străvechi şi o întreagă înţelepciune vizionară. Acesta este contextul ascuns al erei noastre.
Imediat după 11 septembrie, (…) am fost întrebat care este evenimentul hotărâtor al secolului XX. Fără nici o ezitare, am afirmat că acesta este asasinarea arhiducelului Ferdinand în 1914 (de către anarhistul Danilo Princip – n.m.). (…) peste o sută de ani, această dată fatidică (11 septembrie 2001 –n.m.) va putea să apară drept momentul definitoriu al veacului nostru, ziua în care două lumi, care din cauza geografiei şi a împrejurărilor date au trăit multă vreme separate, au intrat într-un conflict violent. Lecţia pe care o putem învăţa din 11 septembrie este că puterea nu poate fi echivalată cu securitatea. Vocile celor săraci, (…) vocile celor care se bucură prea puţin de beneficiile materiale ale modernităţii nu vor mai rămânea tăcute.
Adevărata pace şi securitate pentru secolul XXI va pogorî numai atunci când vom găsi o cale de a ne adresa problemelor decisive legate de disparităţile, dislocările şi privaţiunile care au provocat nebunia epocii noastre.
Avem o nevoie disperată să recunoaştem, în mod global, faptul că nici un popor şi nicio naţiune nu poate să prospere cu adevărat, atâta timp cât roadele inventivităţii noastre colective şi ale oportunităţilor care ni s-au deschis nu sunt disponibile şi accesibile tuturor.
Noi trebuie să aspirăm la crearea unui nou spirit pluralist internaţional, la edificarea unei democraţii cu adevărat globale, în care culturile mari şi mici, care constituie tot atâtea unicate, se bucură efectiv de dreptul la existenţă, tot aşa cum noi trebuie să învăţăm a trăi împreună, îmbogăţiţi prin rezultatele cele mai profunde ale imaginaţiei noastre explorative. AVEM NEVOIE DE O DECLARAŢIE GLOBALĂ DE INDEPENDENŢĂ! În perioada care a început de la 11 septembrie, aceasta nu este o retorică inoperantă sau naivă – în joc este, dimpotrivă, propria noastră supravieţuire.
*Fragment dintr-un articol publicat în International Herald Tribune, la 6 iulie 2002, reluat de revista “22”, 16-22 iulie 2002; traducere de Sorin Vieru