Dacă 90% dintre români se declară creștini ortodocși, BOR ar trebui să aibă cea mai semnificativă contribuție la integrarea europeană a României. Este un adevăr, pe care nu avem voie să-l ignorăm, dacă recunoaștem că adoptarea principiilor integrării depinde – înaintea condițiilor politico-economice – de mentalitățile, educația și convingerile majorității populației. Între convingeri, cele religioase pot fi chiar cele mai importante. Pentru că ele șlefuiesc personalitatea individuală și civică a omului.
Acest gând mi-a trecut prin minte, după ce o „maximă”, apărută de curând, mi-a atras atenția de pe un gard, undeva în cartierul în care locuiesc. Scris cu litere verzi de tipar, textul transmite trecătorilor următorul mesaj: „ORTODOXIE – NU EREZIE – ROMÂNIA”. Am remarcat caligrafia, dar și faptul că acel gard se află vizavi (la mică distanță) de una din bisericile neoprotestante din orașul nostru. Motiv pentru care am convingerea că textul n-a apărut întâmplător acolo și parcă s-ar dori o atenționare adresată enoriașilor acelei biserici. Pentru că, nu-i așa?, ei îl văd tot timpul, când vin, cât stau și când pleacă din casa Domnului. Nu este cazul să mai spun cum poate fi el „tradus”. În orice caz, nu ca salut creștin de bunăvoință, ci ca atenționare, din partea cuiva convins că, în România, cine nu e ortodox e eretic. Cât de reprezentativ este mesajul acesta pentru Sibiu? Dar pentru România?
Evident, răspunsul nu e ușor de dat. Mai ușor ar fi de găsit autorul înscrisului. Am stat și m-am întrebat: la ce s-o fi gândit omul care s-a străduit să scrie (atât de frumos) un mesaj idiot? Ce crede el despre ortodoxie și erezie? Dar și despre alte confesiuni creștine sau necreștine? Trebuie să recunoaștem că o aveam de-a face cu o scurtă „sinteză” a unui mod de-a gândi credința religioasă, des întâlnit la noi. Acest lucru este de luat în seamă – la 2016 ani, de la nașterea întemeietorului religiei creștine. Și nu e puțin… Dar nici îndeajuns pentru că toți cei care se declară creștini să fi înțeles evanghelia Lui, cel puțin cuprinsă în cele două mari porunci ce o definesc. Cum s-a ajuns aici?
Iată o întrebare potrivită, pentru perioada premergătoare sărbătorii de Paști. Avem noi, românii, educația trăirii, în minte, inimă și-n suflet, a celei mai mari sărbători creștine, dincolo de obiceiuri și tradiții? Fiecare dintre noi ar trebui să-și dea răspunsul ce crede că-l reprezintă. În orice caz, „maxima” cu erezia arată un nivel coborât de educație și conștiință religioasă. Nu vreau să generalizez, ci doar să semnalez… „Maxima” arată că undeva, între noi, există niște spirite care n-au mai avut liniște, până nu au scris idioțenia aia în spațiul public. Ei vor să atragă atenția altora că degeaba se cred creștini, pentru că nu pot fi. Ci sunt de-a dreptul eretici, dacă nu sunt ortodocși. Asemenea indivizi se bucură de toate drepturile, inclusiv de a se organiza, de-a face politică și de-a alege. Să observăm ce se întâmplă în lumea de azi și să ne imaginăm ce pot pune la cale minți atât de înfierbântate… Tragediile la care asistăm, din ce în ce mai des, ne obligă să nu ne mai fie indiferente violențele de orice fel, din jurul nostru.
Pentru că am început cu statistica majorității creștine, închei sugerându-vă să vă documentați de ce BOR nu respectă calendarul recunoscut de toată lumea, în ce privește calculul sărbătorii de Paști. Din acest motiv, în acest an, unii români au ajuns în Săptămâna Mare a Patimilor, în timp ce alții abia au începutul Postul Mare. După mine, o anomalie strigătoare la cer! Iar BOR dovedește că este, în continuare, solidară cu spațiul de credință dominat de biserica rusă, începând din 1927, când a renunțat, pentru sărbătoarea de Paști, la calendarul modern, gregorian. Se simte BOR (autocefală!) mai aproape de Rusia pravoslavnică decât de spațiul multiconfesional al Uniunii Europene? Fără explicațiilor oficiale, putem crede că da. Pe lângă lipsa de judecată și educație religioasă a multor așa ziși credincioși, și acesta ar fi un motiv pentru care n-ar trebui să ne mire mesajele șovin-religioase de tipul celui despre care v-am vorbit. Și, pe cale de consecință, nici rateurile și lentoarea integrării noastre europene…
