Producătorii de mezeluri, grupaţi în Asociaţia Română a Cărnii, solicită autorităţilor să fixeze o perioadă rezonabilă de tranziţie, în care să poată să vândă stocurile existente şi în care să se poată conforma la noile cerinţe impuse pentru producerea şi comercializarea salamului, după ce acesta a fost recunoscut la nivelul Uniunii Europene, potrivit unui comunicat al asociaţiei.
În 10 martie, România a reuşit să înregistreze la nivel european „Salamul de Sibiu” ca produs de Indicaţie Geografică Protejată (IGP). Salamul de Sibiu a fost cel de-al doilea produs recunoscut în UE, după Magiunul de Prune Topoloveni, înregistrat în anul 2011. Între timp, încă un produs românesc, Telemeaua de Ibăneşti, a primit protecţia la nivel european, anunta news.ro.
Însă pentru ca un producător să poată să vândă Salam de Sibiu după certificarea europeană, trebuie să primească certificat de conformitate de la organismul de specialitate – Certind SA. În cazul Salamului de Sibiu, procesul de certificare durează 70 de zile, cât este ciclul de fabricaţie al acestui produs, spun producătorii.
“Este imperativ să se prevadă o perioadă de ’tranziţie’ în interiorul căreia toţi producătorii de Salam de Sibiu, produs în conformitate cu cerinţele din caietul de sarcini depus în vederea obţinerii certificării IGP, să aibă posibilitatea reală de a comercializa produsele aflate în stocuri, produse anterior datei intrării în vigoare a Regulamentului UE 2016/234, şi de a derula demersurile necesare obţinerii certificării pentru a putea produce în continuare, în conformitate cu rigorile impuse de certificarea IGP, produsul cu denumirea Salam de Sibiu”, se arată în comunicatul asociaţiei.
Producătorii spun că legislaţia europeană prevede, în vederea etichetării şi prezentării produselor care primesc certificarea IGP, un „termen rezonabil pentru ca operatorii să se poate adapta la această obligaţie”.
Asociaţia Cărnii menţionează că termenul rezonabil pentru conformare este necesar şi pentru a asigura competiţia pe piaţă, pentru că în prezent, producătorii care nu fac pare din Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) sunt excluşi de pe piaţă.
„Produsele deja fabricate şi livrate retailerilor de către producători (alţii decât APSS) nu mai pot fi plasate pe piaţă ca urmare a solicitarii adresate de catre APSS retailerilor, în data de 14 martie 2016, ceea ce creează în mod evident un dezavantaj concurenţial celorlalţi producători şi o barieră la intrarea pe piaţă”, susţine Asociaţia Română a Cărnii.
Producătorii de salam de Sibiu din România sunt Agricola Bacău, Aldis, H&E Reinert, Salsi, Scandia România şi CrisTim.
România are o tradiţie de peste 100 de ani în producerea Salamului de Sibiu, pentru care există o documentaţie foarte bogată care atestă că fabricarea produsului a început concomitent în două zone diferite din România, arealul Sibiului (Mediaş) şi cel a Văii Prahovei.
Recunoaşterea pe piaţa europeană impune stricteţe privind respectarea reţetei de la 1910. Pe scurt, trebuie să conţină: carne provenită de la porci ajunşi la maturitate, slănină tare, care să fie maturată cu produse alcoolice, iar la suprafaţa sunt folosite culturi de mucegai nobil.
Recunoaşterea ca produs tradiţional dă dreptul fabricanţilor din România să primească 2 milioane de euro de la UE pentru promovarea produselor în afara graniţelor ţării.
