Statul se spală pe mâini cu o inițiativă a Bisericii. Biserica a intrat în campania de strângere de semnături, din partea populației, pentru a forța modificarea Constituției. NU pentru a o face mai bună și folositoare societății, ci pentru a-i schimba prevederile cu privire la conceptul de familie. Mai concret, familia să nu mai fie considerată o uniune liber consimțită dintre soți – pe care, până acum, nimeni, în România, nu i-a văzut decât bărbat și femeie – ci, în mod expres, să fie definită ca uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie. Cu alte cuvinte să fie mai explicită Constituția, pentru … ce? Nu se spune, doar se bănuiește. Este de înțeles grija înalților prelați față de familie, dar asta nu mă oprește să văd cum statul se spală pe mâini ca Pilat din Pont. Pentru că tot suntem în pregătirea spirituală pentru sărbătoarea de Paști… Da, statul român, conștient că face parte dintr-un alt fel de uniune, şi tot liber consimțită însă de state suverane, încearcă să ia distanță față de tendințele relativiste ale societății occidentale. De exemplu cele născute din aplicarea principiului corectitudinii politice, prin care, pe scurt, se dorește temperarea pretențiilor de supremație a unei majorități, în fața minorităților de orice fel. Unii susțin că Occidentul a cam deraiat de la normalitate, de când cu corectitudinea asta. La noi, ea e văzută chiar principalul cui împotriva uniunii, mai ales ca pericol de pierdere a tradiționalelor supremații. Și iată cum statul nostru laic, slăbit de impostorii care îl conduc, vrea să scoată castane fierbinți cu mâna bisericii. Ele, însă, există doar în imaginația acelora – clerici și laici – pentru care manipularea populației este cheia rămânerii pe locurile din față ale societății.
Eroul revoluției a fost degradat. Președintele Johannis a semnat documentul prin care i-a fost retras Ordinul Steaua României pastorului Tökes Laszlo. O semnătură ce degradează public eroul Timișoarei, din decembrie 1989. Motivarea președintelui a fost că statul român acordă o distincţie ca să răsplătească şi să recunoască un merit, însă, în acelaşi timp, cel care primeşte decoraţia trebuie să recunoască România, Constituţia şi valorile care stau la baza acesteia. Trebuie precizat faptul că semnătura președintelui era inevitabilă, el neavând altceva de făcut, după ce Justiția a validat decizia Consiliului de Onoare al Ordinului Steaua României, prin care a fost retrasă distincția acordată lui Tökes. Mă rog, personal, de aproape un an, nu cred că actualul președinte mai poate face, prin voința proprie, pașii pe care i-a promis în 2014. Pentru că agenda sa de lucru a intrat pe mâinile altora. Deci, mă așteptam la un comentariu vag și populist, al semnăturii sale pe actul retragerii ordinului. În timp, însă, ne vom convinge dacă Tökes a făcut cu adevărat o figură eroică, în ’89, motiv pentru care a primit Steaua României, și dacă, în 2013, a încălcat Constituția, prin exprimarea liberă a unei opinii (inspirată de practicile europene privind protecția minorităților). Un drept cât se poate de constituțional. Chiar și în România președintelui Johannis.
Maeștri semnatari în Parlamentul României. Grupul socialiştilor de modă veche, din Senat, a semnat un proiect de lege uimitor. În fruntea listei cine credeţi că se află: celebra grevistă a foamei, din 2012, Cristiana Anghel, transformată, prin grija bunului văran, în senatoare conservatoare. Cu un asemenea cap de listă (susținut de celebrul Ilie Năstase), nu-i de mirare că senatorii socialiști-conservatori, între care s-au strecurat și doi naționali-liberali, unul fiind Nicolae Neagu (sibianul nostru?, nu-mi vine să cred…), vor să ajungă funcţionari publici sau chiar înalţi funcţionari publici, fără concurs, după expirarea mandatului de parlamentar. Suntem în faţa celui mai convingător gest de fugă după privilegii personale, din partea unor aleși să lucreze pentru binele public. Semnătura lor descalifică o parte a democrației românești, a celor care vor să profite de (cât mai au) puterea de-a face legi, pentru a-și trage avantaje proprii, după expirarea mandatului. Și dacă, de-un sfert de veac, legislativul a fost cuibul de pripas al celor care nu sunt în stare să facă ceva prin forțe proprii? Multe s-ar explica de-am știi… În orice caz, nu mă așteptam ca și milionarul (de altădată?) Ilie Năstase să vrea să ajungă funcționar public. Ei, mai mult ca sigur deloc întâmplător și-o fi dorit să se ducă (doar atât) în Parlament… Toate ca toate, dar întrebarea gravă și legitimă este: în ce țară trăim?
p.s. Din categoria acelorași subiecte ce ar trebui să ne pună pe gânduri este și „semnătura” dlui Ioan Cindrea, actualul președinte condamnat al CJ Sibiu, pe recenta declarație făcută la Mediaș. Domnia sa nici măcar nu clipește când spune că, deși este pedepsit de justiție, asta nu înseamnă că NU mai poate fi pe înalta funcție politică. De ce? Pentru că pedeapsa e cu suspendare, nu cu executare. C-așa spune legea. Păi legea a fost făcută de oameni ca el… Și asta nu e totul. Cindrea visează la un nou CJ și la o nouă președinție. Aiuritor, nu alta! Să fii condamnat și să crezi că mai poți fi ales, iată ce tupeu s-a altoit pe generația următoare nomenclaturii comuniste, care, cel puțin, știa de disciplina de partid. În fața oamenilor, comuniștii respectau, de bine de rău, aparențele moralității în „munca de partid”. Astăzi, în democrație, doar alegătorii pot să corecteze asemenea abateri de la moralitate. Vom vedea.