La vremea când citeam, în publicații on-line, texte publicate de polițistul brașovean Marian Godină, pe pagina lui Facebook, nu m-aș fi gândit că se va ajunge al un adevărat fenomen social. Cred că putem vorbi de „fenomenul Godină”, pentru că avem de-a face cu o premieră istorică, în spațiul cultural de expresia românească: trecerea de la caragialescul personaj Ghiță Pristanda, văzut drept „polițaiul” pus să corvodească pentru toate regimurile politice, dar și instrument de acoperire a corupției șefimii, la polițistul inteligent, vorbitorul unei corecte limbi române, cu discernământ și personalitate. În munca de „jos”, polițaiul se dădea mare și tare. Puterea lui asupra omului de rând era considerabil influențată de nivelul corupției pe care o slujea în sistemul din care făcea parte. Comunismul a schimbat polițaiul în milițian. Năravurile au rămas însă același. Cu timpul, milițianul n-a mai fost doar brațul înarmat al afacerilor interne. El a devenit deținătorul minimei inteligențe, unitatea de măsură populară fiind „țian”-ul. Cu Marian Godină, având pagină pe Facebook, fiind autor al unui best-seller cu tot ce a scris despre activitatea lui de polițist la „rutieră”, simpatizat de-o mulțime de colegi și prieteni virtuali, cred că s-a terminat cu „Pristanda”. Chiar și cu urmașul său, dar nu la fel de simpatic, postcomunistul „Garcea”. Marian Godină este noul model de polițist intelectualizat, cu bun simț, deținător al unei bune pregătiri profesionale și, mai mult ca sigur, al unui IQ de 95-105, scorul inteligenței normale. Să vezi, să auzi, și să nu-ți vină să crezi, nu alta!
Suntem abia la începutul „fenomenului Godină”. Astăzi, în prezența PM Dacian Cioloș, va fi prezentat public volumul „Flash-uri din sens opus”, în care au fost reunite comentariile sale amuzante pe Facebook, despre momente insolite trăite în trafic. Cu un asemenea debut scriitoricesc, viața lui Marian Godină va intra în lumina reflectoarelor. Vreau să spun în atenția opiniei publice, ceea ce îi va schimba statutul social, respectiv în cel de persoană publică. Nu știm cum va rezista polițistul brașovean presiunii propriei notorietăți, în continuă creștere. Poate bunul simț de care a dat dovadă, până acum, îl va salva de fumurii celebrității facile – la modă, astăzi, în România, și nu numai. Iar talentul de cronicar să-i ofere și puterea de-a nu rămâne o inedită apariție fulgerătoare. Spațiul public românesc e arhiplin de astfel de vedete – care n-au nimic de spus, ci doar de exhibat.
Pentru că tot am vorbit de modele, l-am amintit mai sus pe „Garcea”, pesonajul intrat în mentalul colectiv, cu ceva ani în urmă, drept întruchiparea polițistului român, urmaș al milițianului de altădată. Atât de „celebru” era, încât numele Garcea acoperea cam tot ce putea spune cineva mai bășcălios despre noii polițiști. Pentru mine, erau scenarii stupide pentru oameni stupizi, capabili să înțeleagă doar umorul de mahala. Popularitatea personajului făcea însă reting. Televiziunile se întreceau să-l găzduiască, iar chipul lui tâmp apărea te mirai unde. De exemplu, pe prima copertă a caietelor dictando, pentru elevii din școală primară. Caietele acelea mă făceau să cred că Garcea ăsta nu va dispărea niciodată din percepția românilor despre poliția lor. Personal, am semnalat, public, acest posibil efect de lungă durată, total în detrimentul meseriei de polițist. Și m-am adresat, ca jurnalist, unui foarte cunoscut șef din poliție. Tocmai citisem un studiu sociologic, din care am aflat că, de exemplu, în timp ce, în SUA, poliția se bucura de respect la 80% din populație, în Italia, procentul era de numai 20%. M-am gândit imediat la puzderia de filme hollywoodiene cu polițiști eroi și la efectul lor asupra americanului de rând. Cum, la noi, doar bănuiam că procentul era jos de tot, i-am semnalat șefului polițist pericolul Garcea și i-am sugerat să transmită un mesaj de îngrijorare către ierarhiile superioare de la Interne. Mi-a spus că nu era problema lor ce poze apar pe coperțile caietelor școlare.
Într-adevăr problema nu era la Interne, dar n-am bănuit că Garcea acoperea, cu zâmbetul pe buze și glasul pițigăiat, tot gunoiul strâns sub covoarele Internelor. Și ne-am pomenit cu corupția mare exact la nivelul secret al Internelor. Cu un Godină semnalând public abuzurile șefilor lui, curaj apreciat de ministrul său, pentru ca, apoi, însuși prim-ministrul să-și anunțe intenția de a participa la lansarea publică a „Flesh”-urilor eroului de la Brașov. Poate dă Dumnezeu să se schimbe la față poliția română! În bine, evident. De la nivelul de pregătire și cultură, trecând prin stilul de lucru al polițiștilor, până la percepția publică despre ei. Poate va înțelege cineva că într-o țară cu cea mai proastă rețea de drumuri din Europa, e cam greu să ceri respect din partea celor care sunt amendați imediat după ce încalcă regulile, în timp ce iresponsabilii statului, pentru condițiile de trafic în care circulă, trec bine mersi dintr-un mandat într-altul. Poate trecerea de la stilul Garcea, la eroi reali și adevărați va fi de bun augur și pentru întreaga societate.