Liviu Dragnea cu al său proiect de lege a defăimării (mai corect ar fi anti-defăimare) se dovedește produsul școlii de etică și echitate comunistă de altădată. Pentru liderul maxim al PSD a fost mai simplu să inventeze o contravenție socială, decât să vadă de normalizarea societății noastre, parcă din ce în ce mai haotică din cauza neputinței statului de a-i administra eficient treburile interne. La fel erau și activiștii comuniști, pe vremuri: mai pricepuți la „educația civică”, decât la recunoașterea realităților sociale. De la eroul descentralizării eșuate a administrației publice, de acum trei ani, Dragnea a ajuns să-și dorească să le pâinea de la gura ONG-urilor și instituțiilor publice purtătoare, în prezent, de grija minoritarilor de orice fel.
Legea lui Dragnea se vrea o lecție de onorabilitate civică, într-o societate în care, deocamdată, numai de civism să nu vorbești. Un loc să lase treaba asta pe seama oamenilor cu vocația educației, liderul social-democrat „vrea să pedepsească manifestările de ură şi intoleranţă faţă de anumite categorii sociale”, cum am citit undeva. A reușit doar să lanseze pe piața mass-media o aberație ce-l apropie de aberațiile orwelliene din celebrul roman „1984”. „Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei”, pe care îl visează noul Jean-Jaques de Dâmbovița, trimite direct la Ministerul Iubirii, specializat în supravegherea torturii și spălării creierelor, sau la Ministerul Păcii, ce supraveghează războiul permanent, sau la Ministerul Prosperității, specializat în raționalizări, dar mai ales la Ministerul Adevărului, specializat în revizionism și propaganda. Deci o nebunie de invenții cu nume atrăgătoare, dar care, în realitate, prin abuzuri grosolane, devin organisme represive.
S-a scris că Liviu Dragnea a dorit să-și pună oamenii la adăpostul unei legi anti-defăimare, înaintea campaniilor electorale din acesta an. Personal, cred că nici măcar despre asta nu poate fi vorba. Chiar dacă nu trece o zi fără să auzim de rețineri, arestări și anchete în care sunt implicați politicieni de vârf. Pentru „protecția” libertății oamenilor lui, aceștia au la dispoziție conștiințele și liberul arbitru, de care pot dispune după cum îi taie capul. Apoi, de ce să mai avem un organism finanțat din bani publici cu atribuțiuni asemănătoare sau identice cu ale altor organisme existente deja?
Problema e că aberația lui Dragnea are toate șansele să treacă de parlament. N-ar fi o premieră de demagogie politică, dar parcă asta prea le-ar întrece pe toate de până acum. Cu simțul politic al unui Big Brother în toată regula, urmașul lui Ponta, al lui Adrian Năstase și al lui Ion Iliescu s-a asigurat de sprijinul liberalo-socialist al faimoșilor Popescu-Tăriceanu și Gabriel Oprea, modele de politicieni în stare de orice alianță, numai să fie sau să rămână la putere. Cu majoritatea asta, săptămâna viitoare, ne putem trezi cu legea aberației lui Dragnea votată într-o veselie. În realitate, o veselie tristă, de oameni depășiți de pozițiile publice mult prea înalte, pentru judecățile lor încă neeliberate de formatele ideologice de până în 1989.
