Anul electoral 2016. Spectacolul trebuie să continue?

Suntem într-un an electoral, ce poate fi 100% politizat prin demagogie patriotardă și impostură personală. De peste 26 de ani se repetă, la patru ani, acest marș forțat al democrației, fără ca administrația publică se se schimbe fundamental. Anul electoral începe cu „localele” și se termină cu parlamentarele, dar nimic nou, demn de o țară membră a UE, nu se arată în acest domeniu. Primăriile, președinții CJ și consiliile locale își schimbă „actorii”, dar lipsa de viziune integratoare în politicile europene rămâne. Iar „actorii” sunt scoși la rampă de partide, după criterii numai de ele știute.

Lipsa de transparență se simte de mult și se vede acum, când DNA-ul a ajuns să facă așa zisa curățenie politică la toate nivelurile. Niciun partid nu s-a prezentat, până acum, în faza localelor, cu politici strânse legate de cele naționale, pentru ca administrația publică românească să funcționeze armonios și în folosul cetățenilor, nu al câtorva „actori” deprinși să facă „jocuri” de culise de „jos”, până „sus”. Consiliile locale (inclusiv cele județene) au rămas organisme „supuse” politicilor și politicienilor de la centru.

După primele semne ale deșteptării electorale, nici anul acesta nu se anunță unul înnoitor, pentru administrația publică. Se vorbește de candidați, de șansele lor, dar despre ce ne dorim de la administrația publică românească nimic. După atâtea campanii de care puțini își mai aduc aminte, suntem pe punctul de a reîncepe „spectacolul”. Pe scena publică încep să apară „actorii”, care recită liste de promisiuni, vizibil de dragul atragerii de voturi. Schimbările de fond nu se arată. Obiceiul e vechi, intrat în obișnuitul campaniilor noastre electorale, pentru că nimeni n-a îndrăznit, până acum, să statueze (și să legifereze, acolo unde e nevoie) condiții stricte de participare la „jocul” politic. Partidele noastre s-au născut din întâmplarea care ne-a zdruncinat pe toți, în ’89. De-atunci niciunul nu și-a câștigat liniștea interioară, fără de care guvernarea locală și cea națională rămân la categoria „jocuri de putere”…

Pe ce se va miza în 2016? Nu cred că vor fi mize mari, privind schimbări majore, începând cu pregătirea candidațiilor pentru activitățile specifice administrației publice, până la capacitățile lor vizionare dovedite cu rezultate personale. Vom auzi eternele promisiuni, mai puțin de argumentele ce le susțin, ca să nu mai vorbim de finanțările lor. Iar promisiunile vor avea drepte ținte predilecte curățenia publică, starea drumurilor și agendele cu evenimente locale. Iar, în toamnă, bătălia se va da pe terenul curățeniei morale a candidaților. Sunt sceptic însă că se va vorbi deschis despre rezultatele din campaniile de purificare politică, din ultimii ani, ale DNA și ANI. Sunt sceptic, pentru că nu văd ACUM nicio schimbare la față a partidelor politice. Iar „actorii principali” ai comediei politice românești sunt cam aceiași de acum patru, opt ani. Adică anii cu dezvăluirile cele mai dramatice, senzaționale și neașteptate din culisele spectacolului politic postcomunist. La ce lucru bun ne putem aștepta de la cei încă neatinși de aripile îngerului negru din fruntea campaniei de purificare, după atâtea dovezi că „pârghiile” administrației publice, au fost bune mai mult în scopuri personale și de grup, decât pentru interese publice? Și ce motive de nemulțumire mai mari putem avea noi, sibienii, față de politicienii vechi decât dezastrul autostrăzii A1 și al celei mult visate Sibiu-Pitești? Și să nu-mi spună cineva că nu trebuie legate interesele locale de cele naționale, când e vorba de administrarea treburilor interne ale țării…

ÎN LOC DE CONCLUZII. Dacă ceva a rămas, în România postcomunistă, încremenit în varianta vechiului regim, este proiectul împărţirii administrative a ţării. De aproape o jumătate de veac avem aceleaşi judeţe, cu aceleaşi structuri, cu aceleaşi metehne birocratice și obiceiuri corupte în administrația publică. Împărţirea asta seamănă cu un animal conservat, într-un muzeu de ştiinţe naturale. Pe cale de consecinţă, de aproape o jumătate de veac, administrația publică locală stă cuminte sub protectoratul administrației centrale. Spectacolul acesta trebuie oprit. Cum? Cu un proiect de regionalizare, gândit european, poate ne-am scoate din criza actuală. Dacă vom mai avea timp. Despre acest subiect, însă, într-un alt comentariu.

P.S. Constat nu doar că a reînceput spectacolul electoral, dar cu falseturi. Noroc cu vremea de-afară, altfel ar îngheța apele! Așa zisul sondaj de opinie al PNL – fără informațiile obligatorii ale unei astfel de cercetări -, apărut în presă, despre opțiunile electorale ale sibienilor, este o rușine locală și națională. Nu știu dacă PNL a avut tupeul să iasă cu astfel de „sondaje” și în alte județe, dar ce a prezentat la Sibiu este o jignire la adresa inteligenței alegătorului român. Astrid Fodor, primar în funcție al Sibiului (FDGR) – cea mai bună imagine, în județ, și un potențial maxim de câștig al președinției CJ; Raluca Turcan, președinte al PNL Sibiu – peste potențialul lui Ioan Cindrea (PSD), la președinția CJ; Klaus Johannis, președintele republicii (fost FDGR, PNL)- peste biserică, la păreri bune și foarte bune, iată doar câteva perle statistice cu care a început spectacolul electoral național-liberal, la Sibiu. Făcătura asta, căci sondaj nu-l pot numi, este cea mai gravă manipulare într-un debut de campanie electorală, după manipulările bolșevic-feseniste din zorii democrației postcomuniste.

AȘA CEVA NU TREBUIA SĂ PRIMEASCĂ „BUN DE DIFUZARE”!

E CLAR, PNL CONTINUĂ SPECTACOLUL!