Unde ne e președintele?

Întrebarea a venit fulgerător, ieri, în timpul unei discuții aprinse – la o bere, cum ne stă bine nouă, românilor, în clipe de bucurie sau de neliniști existențiale – despre situația dificilă în care e Germania de astăzi. Unul dintre amicii mei, recent venit de „sus” era foc și pară. De fapt era nervos încă de la despărțirea de Heimat. „Măi, voi nu știti ce s-au schimbat nemții. Aproape că nu mai poți vorbi cu ei. Sau sunt tăcuți, de parcă n-ar mai ști să vorbească, sau țipă și se ceartă între ei, de parcă nu mai sunt în toate mințile! Eu unul cred că le e frică de ce-o să se întâmple cu țara lor.” Și ce cred nemții? „Părerea lor? Păi, părerea lor e că Merkel ne-a vândut, și-a bătut joc de Germania. Cum e posibil să primești hoardele de refugiați, oameni de o altă cultură și să nu te gândești deloc la ai tăi? Merkăloaia asta trebuie că e agent CIA, altfel nu-mi explic de ce nu e mai radicală în problema refugiaților”. Ideea amicului era că dna cancelar face jocul americanilor, care, la rândul lor, vor să distrugă Germania, și odată cu ea Europa. „Da. Chiar așa. Nemților nu le mai pasă ce se întâmplă cu țara lor. Vreau să spun tinerilor. Ăștia nu mai știu decât de alcool, iarbă și sex. Nu mai au nicio speranță, nicio dorință. Habar n-au că Germania trece printr-un moment deosebit de grav”. Și după ce trage aer în piept, dă sentința: „Eu vă spun, în maxim zece ani, Germania va fi trecută prin focul unui război civil”. Măi, omule, intervine un domn mai în vârstă, nu mai fi atât de disperat. Lucrurile se vor rezolva, în timp și prin efortul tuturor țărilor civilizate. Dacă povara refugiaților va fi împărțită, atunci fiecare va suporta mai ușor sarcina integrării lor.

Și așa, și tot așa. Discuția nu avansa, pentru că omul nostru de „sus” era tare surescitat. Orice i-ai fi zis, pentru el Angela Merkel era bună de tras în țeapă, pentru ce le-a făcut nemților, de când cu refugiații. În culmea nervilor avea să ridice tonul: „Înțelegeți că un refugiat – sirian, cred – a declarat unui post de televiziune: germanii trebuie să se poarte frumos cu noi, pentru că dna Merkel ne-a invitat să venim aici! … În zece ani Germania are război civil. Am zis!” După asta, chiar că nu mai era cazul să mai șoptești ceva despre „doamna de fier a Germaniei”. Și-atunci, poate, din dorința de-a destinde atmosfera, din capătul mesei se aude sec și direct: „Băi, nu vă mai tot certați pen’ ce face și desface Angela Merkel. Voi spuneți-mi mie: unde e președintele nostru?” Unde să fie? E în America, face plajă în Florida… „Înseamnă că n-ai citit presa. Ziariștii spun că nici măcar nu e acolo. Nimeni nu știe unde e”. Foarte rău, se aude o altă voce, pe un ton liniștit, de om care știe ce spune. Cu cât se vorbește mai mult despre el, cu atât îi cresc procentele. Unde-o fi o fi, în concediu – c-așa face el în perioada asta, doar știm obiceiul familiei, nu? – dar vă spun eu: va apărea luni, că-ncep școlile… E profesor, nu? Românii nu s-au trezit încă. Ei tot mai speră că președintele lor chiar își dorește o nouă politică. Și acestea fiind zise, s-a făcut liniște.

După discuția de ieri, am vrut să mă documentez. Să caut o știre recentă despre președintele nostru. Mi-am zis: pe presidency.ro, că-i site-ul oficial al Președinției României. Acolo mă întâmpină președintele în persoană. Stă la masă, zâmbește puțin forțat și-mi scrie: „Bine ați venit!” Urmează trei comunicate de presă, toate din decembrie trecut. Evident, și urarea de Noul An: „Vă urez tuturor un An Nou fericit, bogat în împliniri şi mai înalt în aspiraţii. Privesc cu încredere spre 2016. Vreau ca schimbările în bine să capete contur şi consistenţă. Depinde numai de noi să folosim oportunităţile pe care le avem pentru a progresa şi a face din România ţara pe care ne-o dorim. La mulți ani, dragi români, oriunde v-aţi afla!” Așadar președintele ne dorește numai de bine și ne îndeamnă să folosim oportunitățile „pe care le avem” (?), să facem din România țara pe care ne-o dorim. O, dar remarc și ce sentimental a devenit: urarea tradițională ne-o spune în stilul lui Jake Killian, Midnight Caller, din San Francisco. Bun, am înțeles. Dar unde e președintele nostru? Măcar o sămânță de știrică: „Președintele e în concediu, dragi români!” Perioada? Dar ce mai contează, acum: luni încep școlile…