Crăciunul este cea mai populară sărbătoare creștină. Este, oare, și respectată? Aparențele spun că da. Nu știm dacă neapărat pentru Nașterea celui care a întemeiat una din marile religii ale omenirii, Isus din Nazaretul Palestinei antice, considerat de adepții lui drept Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Chiar și aparențele, dacă e să fim mai atenți, sunt destul de îndoielnice. Uitați-vă ce spirit consumist animă zilele lui, cel care a transformat Crăciunul într-un agent de publicitate!
M-am gândit să scriu un editorial dedicat acestei sărbători creștine, pentru că am ajuns să trăiesc cu impresia unei schimbări majore a modului în care sunt priviți creștinii și creștinismul, în lumea de astăzi. O lume, am zice, puternic impresionată de evenimentele dureroase de la granițele spirituale ce despart oamenii. Asemenea evenimente au provocat, în acest an, crize sociale de neimaginat cu câțiva ani în urmă, mai ales în spațiul euro-creștin. În acest spațiu s-au aflat principalele ținte ale atacurilor ucigașe ale necreștinilor împotriva societății europene, aflată, în interpretările lor, la originea relelor globale.
Nu este cazul să intru în dedesubturile adânci ale originii și derulării conflictelor religioase actuale. Evident, sunt alții mult mai în măsură s-o facă. Pentru mine este îngrijorător faptul că, în locul renunțării la politici duplicitare și conflictuale, Europa (în care au ajuns să trăiască procente însemnate de necreștini) pare, după tragediile din 2015, întoarsă împotriva fondului ei spiritual-creștin. S-a simțit cu ocazia Crăciunului din acest an. Și este doar un început, în opinia mea. De frica atacurilor teroriste și sub presiunea imensei mase de refugiați asiatici și africani, „atracțiile iernii” au înlocuit bucuriile de Christmas, dacă nu cumva însăși Nașterea Minunată nu se mai încadrează în cumințenia corectitudinii politice. Poate nici a rosti numele Isus nu va mai fi corect, în viitor. Și dacă o s-o țină tot așa, Europa se va convinge greu, și nu se știe cu ce costuri, că nu va ostoi nici atacurile sângeroase antieuropene, nici panica pe care acestea o provoacă în propria ei populație. Să ne gândim la eșecul lamentabil al „sărbătorilor de iarnă” sau al lui „moș gerilă”, soluții de „corectitudine politică” legate tot de sărbătoarea Crăciunului, în timpul regimului comunist, din obsesiva luptă împotriva lui Dumnezeu.
Ce-i de făcut? În primul rând, cei chemați să slujească adunările de credincioși vor trebui să-și schimbe modul anacronic de-a vedea rolul lor în societate. Și mai ales să nu mai susțină populismul politic de dragul supraviețuirii lor materiale. Să convingă prin propriul comportament jertfelnic iubirea față de semeni și să observe cu îngrijorare scăderea dramatică a vocațiilor și numărului de tineri credincioși. Dar cel mai important pas spre câștigarea încrederii și respectului oamenilor, în special al tinerilor, va fi renunțarea la aprecieri exclusiviste despre ei înșiși. Și nu participarea lor la spectacole de hard-rock le va schimba tinerilor preferințele… Este absurd ca unii slujitori ai credincioșilor să se considere deținătorii dreptei credințe, singurii care cunosc și trăiesc adevărata credință. Isus nu și-a condiționat mesajul evanghelic de etnia, educația și starea socială a celor care doresc să-l urmeze. El i-a îndemnat pe toți oamenii să se poarte cu semenii lor, cum i-ar plăcea fiecăruia să se poarte alții cu el.
Până la urmă, este tragic să vorbim despre descurajarea pe continentul unde a apărut, a unei religii consacrate de peste două milenii, ce are ca virtuți fundamentale credința în Dumnezeu Tatăl creator, speranța într-o viață mai bună – promisă de evanghelia lui Isus, Fiul Tatălui, și iubirea ce-o poartă între oameni Duhul Său Sfânt! Și asta, când? Exact în vremuri în care neîncrederea, suspiciunea și egoismul fac ravagii în comunitățile umane. Sau când rațiunea se chinuie mai mult să descopere secretul eternității, decât pentru a combate foamea pe pământ și a controla maladiile lumii.
Isus este vocea conștiinței, care ne vorbește despre credință, speranță și iubire. El se naște, astăzi. Măriți-L!