Mă adresez, în special, celor care, sub conducerea lui, vor să ajungă administratori ai treburilor interne și externe ale societății românești!
În ultima vremea, am observat că fostul președinte a cam luat-o razna. Nu zic, este un om de forță, cu o ambiție și putere de muncă cât un partid întreg.
Dar nu are înțelepciunea (în aceste zile tulburi pentru întreaga lume!) de-a construi instrumentele politice optime pentru a lucra pentru țară. A trăit prea mult sub dictatură, ca să fie astăzi un politician solomonic.
Cu declarațiile sale iresponsabil de populiste legate de problema refugiaților și, mai nou, despre actualul guvern, celebrul Băse de altădată se face singur piatră de moară legată de destinul României.
Opriți-l, voi, cei care îl urmați orbește!
Cei care n-aveți curajul să-i atrageți atenția că nu are dreptate când spune: „(…) degeaba te rogi la Dumnezeu să salvezi echipajul, dacă nu ești suficient de priceput să salvezi nava”. Spuneți-i că degeaba ești priceput să conduci un echipaj, dacă nu te rogi lui Dumnezeu să te ajute să salvezi țara! Spuneți-i, până nu e prea târziu. Târziu, pentru el și voi toți.
Dl Băsescu a declarat, la un moment dat, că a „ieșit” în presă ca să-și apere mandatele. Mi se pare o idee cel puțin năstrușnică, pentru un om de vârstă înaintată, cu marea experiență de viață și, mai ales, de conducător, pe care exagerat și-o clamează.
Voi, apropiații lui, explicați-i că mandatele domniei sale se apără singure. Evident, dacă au ceva de apărat. Vreau să spun, dacă conțin adevăruri pe care viața la confirmă. Pentru asta însă e nevoie de timp. Poate, mai mult decât are domnia sa de trăit aici, printre oameni. Spuneți-i că pentru un (fost) om de stat timpul vieții lui (publice) are alte dimensiuni, în comparație cu ale unui „muritor de rând”. Poporul reține cu interes doar realizările benefice pentru el, ale celui care l-a condus, vremelnic. Explicați-i adevărul ăsta, dacă se crede un politician popular creștin. Amintiți-i că, și după 26 de ani de la executarea lui, de către cei care l-au susținut, până atunci, destui români vorbesc de „binefacerile din vremea lui Ceașcă”. Sau a condamnat comunismul formal, de dragul altora, nu al cetățenilor români?
Nimeni nu l-ar opri pe dl Băsescu să comenteze actualitățile românești și internaționale. Să le facă, dar cu calm, fără ironii și autoaprecieri jenante gen: „Aș fi un excepțional premier. Nu avem în politică un om care să fie mai bun premier decât aș fi eu. Nu aș mai tăia salariile și pensiile, decât dacă o situație de criză ar impune acest lucru”. Acest pasaj, dintr-o recentă declarație publică, respiră trufia ce l-a cucerit pe jovialul ex-președinte. Jovial, numai când atacă pe alții. El care n-a fost în stare să câștige (și n-a fost numai el de vină) susținerea populară pentru „tăierile de pensii și salarii”, datorită cărora România a ieșit mai puțin șifonată, decât alte surate europene, din criza financiar-globală, de acum cinci ani.
Sunt convins că, oricât ar fi, acum, de agresive, declarațiile publice ale dlui Băsescu nu mai pot avea efect electoral major, intern, și nu mai pot trezi interes semnificativ, în exteriorul țării. Cred că dl Băsescu vrea să-și crească Mișcarea la cote ridicate de simpatie, cum au avut partidele pe care le-a păstorit cândva. O, cât de îndepărtate par acele vremuri!
Dle Traian Băsescu, cu tot respectul pentru ceea ce consider că ați făcut bine pentru democrația românească, ieșiți din prim-plan! Dovediți-vă calitățile excepționale de conducător, dar nu ridicând-vă singur în slăvi, ci căutând și îndrumând tineri care merită, sunt în stare și au vocația de a munci pentru societatea românească, nu pentru statui proprii.
