Nu numai francezii trăiesc o dramă în Paris. Acolo sunt mii de români care lucrează sau studiază în capitala Franței. Printre ei este și Alla Tofan, o tânără ce a locuit ani buni în Sibiu. Originară din Chișinău, Alla studiază și lucrează acum în orașul crunt lovit de atentatele teroriste. Tânăra a mărturisit pentru Ora de Sibiu, cum simt românii și francezii deopotrivă ceea ce s-a întâmplat vineri seară.
Pe Alla Tofan o știm de multă vreme. Tânăra energică și ambițioasă este din Chișinău, dar a făcut liceul și facultatea în Sibiu. A terminat Jurnalistica și a profesat meseria și în media locală, iar acum stă de ceva vreme în capitala Franței. Acolo lucrează și face studii universitare în același timp.
Am contactat-o pe Alla în primul rând să vedem dacă este în regulă și ne-a răspuns simplu, că e ok. Am rugat-o să ne spună cum a trăit și cum resimte ceea ce se întâmplă la Paris.
Frică, incertitudine și multă tensiune
Am rugat-o apoi pe Alla să ne spună cum simte ca om ce se întâmplă în Franța, sincer și direct. ”Francezii nu se simt în siguranță la ei acasă, în cartierul lor. Nici alți migranți din alte țări. Din păcate, pot să spun cu siguranță că această panică va dura mult timp la Paris, mai ales în rețele de transport în comun. Sunt oameni care merg la lucru dimineața la ora 6, iar pentru a ajunge la 8 ei sunt obligați să schimbe 2-3 trenuri, apoi iau metroul. Fără încredere, fiecare zi în transport în comun din Paris ți se pare un atentat, mai ales când ai un feedback. Nu vreau sa îmi imaginez ce va fi luni. Eu care schimb 2 trenuri și un metro”, povestește tânăra care a trăit ani buni la Sibiu.
Alla mărturisește că prezența poliștilor înarmați din cap până în picioare, stârnește surprinzător mai multă nesiguranță decât siguranță. ”Zilnic vedeam de la ”vigipirate”, băieții duri înarmați până în gât cu arme și echipament, dar îmi transmiteau mai multă frică decât siguranță. Nu îi vedeam decât să se plimbe printre oameni, ceea ce mi se părea ciudat mersul lor legănat, negrăbit.. Este declarată o situație de război în Paris, în Franța, dar anchetele care sunt duse de guvernul francez nu sunt decât etape oficiale”, mai spune aceasta.
Nesiguranța ”pândește” la fiecare colț de stradă
Prima zi după atentantele teroriste de vineri seară a fost grea pentru jurnalista româncă. Chiar dacă trebuia să ajungă la medic, Alla a preferat să stea acasă, așa cum au făcut-o milioane de francezi, la recomandarea autorităților. ”Azi trebuia să merg la doctor și nu m-am putut duce… Am sunat la spital și mi-au spus că au program mai scurt. Când am văzut însă ce turbulențe erau în oraș, am preferat să nu mai merg.. Nu mă simt deloc în siguranță… Sincer îmi este frică de săptămâna ce va urma. Oamenii trec unii pe lângă alții și nu schimbă un cuvânt. Nimeni nu vorbește cu nimeni. Oamenii tac! Îmi este greu.. E foarte, foarte greu..”, ne-a mai mărturisit Alla. Păstrează legătura cu românii din Paris și discută despre nenorocirea abătută asupra orașului iubirii. ”Toți simt nesiguranța”, concluzionează Alla. Inevitabil gândul de a părăsi Parisul îi trece și tinerei românce prin minte. ”M-am gândit și la asta, dar rămâne de văzut. Am de terminat școala aici.. Vedem..”, mai spune Alla, semn că acel curaj de care are nevoie nu i-a dispărut.
Cum arată acum societatea franceză
Am vrut să înțelegem prin ochii ei ce s-a întâmplat la Paris, iar Alla ne-a făcut radiografie jurnalistică sinceră, a situației de fapt din Franța, pe care o redăm mai jos:
”La Paris a avut loc un atentat terrorist, soldat cu 129 de morți și 359 de răniți, dintre care 99 se luptă cu supraviețuirea. Au avut loc mai multe atacuri teroriste simultane, coordonate, foarte bine pregătite, revendicate mai apoi de către ISIS. Atacurile au avut ca scop principal de a induce panica și nesiguranța într-o țară democrată, care militează pentru drepturile omului. Atacul terrorist din 13 noiembrie este cel mai important ca numă de victim după atentatele metroului de la Madrid.
Franța găzduiește cea mai numeroasă comunitate din Europa, având probleme de integrare majoră: social, cultural, religios. Această minoritate, mai mare de 15%, s-a remarcat prin revendicări violente ca impunerea islamului în spațiului public, meniuri (religioase) în școli – halal, refuzarea libertății de expresie a artiștilor (caricaturi, modele artistice). Refugiații refuză medicii bărbați, acceptând ca femeile să fie consultate doar de femei la urgențe. Practic nimeni nu mai are curajul să spună ceva despre Islam. Sărbătorile islamice sunt finanțate de către primării, în timp ce sărbătorile creștine nu sunt susținute, și nu se respectă spiritul de laicitate francez.
S-a dezvoltat o toleranță în colectivitatea pariziană și nu numai, de a acepta persoane ca și diversitate, fără un control și o securitate prealabilă. Chiar dacă la începutul acestui an, Ministerul de Afaceri Interne a creat o campanie de informare pentru tinerii care sunt predispuși manipulării ISIS, efectul acțiunelor guvernamentale nu se vede, iar cei care suferă de pe urma atentatului sunt victimele sistemului politic actual din Franța.”, a descris situația din Franța, Alla Tofan.
