România este țara europeană cu cea mai numeroasă populație romă. Este o realitate pe care nu puțini români o ignoră. Nu vreau să stiu. Nu mă interesează. Habar n-am, știu doar că acolo sunt ei, apar problemele. Sunt cele mai cuminți afirmații ce pot fi publicate, când vine vorba de romi.
Nu stau să despic firu’n patru, să aflu de ce tocmai aici, pe plaiurile mioritice, avem o asemenea statistică. Ca și paradoxul conviețuirii româno-rom, de sute de ani, în planuri sociale separate ca uleiul și apa. În afara, cel mult, a intersectărilor culturale și meșteșugărești. Fără pretenții de analiză riguroasă și completă, cred că romii țin cu tot dinadinsul să trăiască într-un model de viață încremenit de sute de ani; iar românii conservă percepții încremenite în contururi mai mult sau mai puțin aproximative, despre modul lor de viață, ce ajung prea rar să fie depășite de cunoaștere.
Responsabilitățile pentru această stare de lucruri este împărțită, deci. Ei bine, pornind de la acest gând de bun simț, d-na Luminița Cioabă, președinta Fundației Culturale „Ion Cioabă”, a imaginat un proiect ce poartă amprenta sensibilității sale poetice. Proiectul se numește „Me Sim Rom!” (Eu sunt rom!), finanțat din fonduri guvernamentale. Cu acest proiect, fundația dorește să ajute tinerii să nu se mai lase cuceriți de complexul etnic de a fi rom. „Urmărim ca tinerii noștri să îşi afle identitatea istorică, culturală si artistică, să aibă curajul de a-și exterioriza viziunile şi opiniile asupra lumii înconjurătoare, să ia atitudine față de realitatea cotidiană, să-și exprime liber emoţiile, decepţiile şi năzuinţele lor. Pentru aceste obiective am realizat trei filme documentare”, a declarat dna Cioabă, miercuri, 11 noiembrie, cu prilejul lansării proiectului, la Prefectura Sibiu. Aceste filme vor fi proiecte elevilor romi, din clasele V-VIII, în numeroase școli sibiene și din țară.
Personal, am convingerea că proiectul Fundației „Ion Cioabă”, se va dovedi un lucru bine făcut doar dacă va fi bine primit de tinerii romi. Dar la fel de convins sunt că acest proiect nu va ridica, de unul singur, nivelul lor de emancipare. E cazul (și realitățile dureroase, din țară și din Europa, în care sunt implicați concetățenii noștri romi, ne obligă) nu doar să apreciem proiectul de suflet al poetei Luminița Cioabă. Lui trebuie să i se adauge și alte inițiative, și tot din interiorul comunităților rome. Mă gândesc la educația profesională și civică, ca să nu mai vorbesc de descurajarea abandonului școlar și a căsătoriilor premature.
Nici dacă am avea un stat performant, nu ca cel de astăzi, el nu ar reuși să ridice nivelul de emancipare socială a romilor, dacă ei înșiși nu vor începe cu educația copiilor. Dar pentru asta e vitală schimbarea cutumelor acestei etnii tradiționaliste, în special privind condiția femeii. Ce mamă poate educa copiii, pentru a fi, la maturitate integrați social, dacă ea însăși este copil sau adolescentă? Pe de altă parte, abandonul școlar explică de ce nu ajung tinerii romi să beneficieze de discriminarea pozitivă, prin care statul român le asigură locuri în învățământul superior. Întrebarea apare firesc: de unde absolvenți de liceu, cât timp copiii sunt retrași din școli, în clasele VI-VIII? Băieții, pentru a deveni meșteșugari (în cele mai bune cazuri), fetele pentru a fi măritate! Să ne mirăm că generațiile trec, dar romii rămân tot marginalizații societății, mai ales în mediile rurale, de unde li s-a tras și numele de țigani, pe care mulți dintre ei nu-l mai recunosc?
Nu vom depăși această realitate, cât timp romii vor prefera marginalizarea socială și conservarea mai mult decât au valoros în tradițiile lor, în loc să accepte societatea, cu drepturile și obligațiile pe care ea le impune tuturor cetățenilor. Bineînțeles, renunțând la ce îi separă de alții. Un pas fundamental ar fi, în opinia mea, emanciparea femeii. Pentru asta e nevoie de educație, în primul rând de educație. Din această perspectivă, proiectul Fundației „Ion Cioabă” transmite un mesaj optimist.
Apropo de proiect. Dacă, Doamne, ferește!, undeva în țara noastră, s-ar întâmpla ceva foarte grav cu romii, din motive legate de ideologii xenofobe, din partea unor concetățeni de-ai lor, credeți că, din solidaritate cu victimele, s-ar găsi români care și-ar pune în piept ecusoane pe care ar fi scris: „Me Sim Rom!”?
