Radiografia completa a comertului de mici dimensiuni aduce in prim plan o expansiune uluitoare a afacerilor familiale. Desi numarul magazinelor de profil care comercializeaza alimente perisabile si bauturi diversificate este definit de o crestere continua, nu se poate spune acelasi lucru despre tehnologiie pe care le gasim implementate in astfel de spatii, mai ales daca ne raportam la segmentul frigorific. Bineinteles, costurile amplificate pe care le implica aceste investitii intruchipeaza argumentul suprem pentru proprietarii care detin si intretin un astfel de spatiu comercial, gandurile lor ajungand tot mai rar in zona “eco – friendly”. Aceasta ideologie propune eliminarea freonilor nocivi pentru stratul de ozon si inlocuirea acestora cu diversi agenti frigorifici naturali.
Aria echipamentelor frigorifice este, de departe, cea mai putin exploatata intr-o afacere comerciala de mici dimensiuni, majoritatea antreprenorilor multumindu-se sa isi achizitioneze doar aparatura care este impusa prin lege, fara sa se documenteze prea mult despre latura ergonomica si ecologica a acestora. Pentru ca initiativele care migreaza spre achizitia tehnologiilor ecologice sunt insuficiente pentru nevoile mediului inconjurator, deja a fost lansata o directiva europeana cu o profunda nota de obligativitate. Ce presupune aceasta? In fapt, ea este o cerinta primordiala pentru supravietuirea stratutul de ozon deja degradat, acesta fiind in permanenta afectat de actiunea freonilor ce se regasesc in constitutia modelelor strandard de vitrine frigorifice.
Anul 2020 pare a fi termenul limita pentru proprietarii de afaceri comerciale care inca isi depoziteaza stocurile de marfa in echipamente frigorifice ce poseda freoni, termenii legali impunand abordarea unor tehnologii ce functioneaza pe baza dioxidului de carbon, a amoniacului sau a izobutanului. Mai mult decat atat, autoritatile merg mai departe si impun service-urilor de reparatii sa nu se mai ocupe din anul 2025 de restaurarea aparaturii frigorifice care nu infatiseaza in ansamblul sau agenti frigorifici naturali. Avand in vedere acest context legislativ, in momentul actual au inceput sa capete amploare proiectele dedicate echipamentelor de frig, lucru atipic pentru zona comerciala, presarata de antreprenori care s-au obisnuit sa lase deoparte echipamentele frigorifice si sa isi centreze atentia pe reperele estetice ale magazinelor si minimarket-urilor.
Bineinteles, primele branduri care si-au focusat resursele in lansarea unor vitrine si camere frigorifice ilustrative pentru cerintele legale au fost acelea recunoscute pe plan international si anume numele mari care doresc sa valorifice in continuare acelasi potential al vanzarilor. Gaama tehnologiilor performante care functioneaza cu agenti frigorifici naturali ramane in continuare destul de inaccesbila pentru un comerciant de rand, insa alternativele mai ieftine nu intarzie sa apara. Structura “global warming potential” defineste echipamentele de ultima generatie care sunt prevazute in ansamblul lor cu agenti frigorifici mai putin nocivi pentru stratul de ozon, acestea nefiind totodata o optiune fiabila pentru reducerea consumului energetic.
Desi potentialul amoniacului este unul imbelsugat, multi sunt comerciantii care nu mizeaza pe longevitatea afacerii lor si astfel ajung sa o vanda mai departe, sau sa renunte la ea in momentul in care se confrunta cu astfel de restrictii legale. Bussines-ul autohton nu este gandit pe termen lung, iar acest lucru va reprezenta de fiecare data un aspect problematic in momentul in care se va dori implementarea unei astfel de initiative ecologice. Totodata, aceasta perioada de tranzitie va ilustra si un filtru impermeabil pentru afacerile comerciale care nu merita atentia clientilor.