De când am aflat că a început demolarea unui tronson al autostrăzii Sibiu-Deva, am sentimentul că netrebnicia celor care se ocupă de interesele publice ale României a atins limitele unei imaginații diabolice.
Nu cred că mai există o situație similară undeva. Vor zice unii că-n Cehia… Nu știu dacă, în Cehia, despre dealul care a alunecat peste o autostradă era cunoscut că o lua des la vale. La noi, însă, dealul de la Aciliu era cunoscut de tot ciobanul din regiune, pentru „tradiția” lui de deal mișcător. Degeaba știau băștinașii: specialiștii noștri sunt extraterești. Ei n-au aflat că dealu’ nu-i sigur pe el. Sau, dacă au aflat, s-au ambiționat să vadă ce se întâmplă cu o autostradă construită pe un relief instabil. Acum, în sfârșit, s-au lămurit…
Trăim un coșmar național, în care politicienii noștri apar ca umbre fluturând panglici tăiate pe dealuri mișcătoare. Totul se derulează cinematografic, cu încetinitorul, odată cu groaza că ne acoperă rușinea de vii.
L-aș întreba pe Victor Ponta cum se simte, acum, după ce „specialiștii” de la compania națională de proastă administrare a drumurilor naționale au decis demolarea autostrăzii rușinii naționale. El, premierul Xerox, visa, acum un an, că autostrada asta îl va duce direct la Cotroceni… N-a fost să fie, nici demisie nu și-a dat. Cum nu-și va da nici acum, sub presiunea demolării datorată reliefului natural de la Aciliu… L-aș întreba pe fostul jurnalist de Sibiu, Narcis Neaga, ajuns prin nu’ș ce miracol director general al sus-numitei companii, ce-a mai rămas din convingerile lui de altădată. Adică atunci când, ca jurnalist, se chinuia să stoarcă adevărul din persoanele publice. Cum se face că, din postura de ditamai generalul, joacă cum vor alții, pe răspunderea lui?.. L-aș întreba și pe constructor, de ce nu s-a retras din afacerea cu „specialiștii” noștri, dacă știa că lucrarea nu era bună de punere în funcțiune, cu premier cu tot…
I-aș întreba pe toți politicienii și șefii administrației publice sibiene, din 1990, până astăzi, dacă se simt rușinați că ne-am făcut de râsul Europei. Pe bani grei – zeci (sau sute) de milioane de euro. Și să nu-mi spună că n-au știut nimic sau n-au avut „pârghii” pentru a influența evitarea facerii de râs. Ei care, în chestiuni de importanță personală, n-au știut și nu știu cum să intre mai repede și mai adânc în grațiile șefilor de la București… Oare au rinocerii ăștia tupeul să se mai uite în ochii sibienilor, să le mai ceară voturi?
Dar ce folos atâtea întrebări?, nimeni nu-mi va răspunde. După cum nici cetățenii țării nu-i vor lua la rost… O liniște coreeană, precum cea de altădată, a învăluit țărișoara noastră, de când ne-a obosit libertatea cuvântului!
Asta e. Dar ne-am făcut rău de râs și gata! Problema e că nu doar dealurile vor aluneca peste case și oameni, ci toată România va aluneca peste oamenii ei, câtă vreme netrebnicia va fi la putere și va tăia panglici pe nisipuri mișcătoare.