Nu găsesc altă expresie mai plastică, pentru a exprima ceea ce simt față de actuala noastră clasă politică. Ani la rând, am tot sperat că lucrurile se vor întoarce într-o direcție a normalității, seriozității și responsabilității. Nu o dată am crezut că, în sfârșit, a sosit ceasul. N-am ezitat chiar să intru în vâltoarea agitației politice, pentru a nu-mi reproșa că doar mă plâng de alții. Totul a fost în zadar. Ceva ori cineva nu vrea. Sau ceva ori cineva nu se lasă schimbat în materie de politică, cu toate transformările suferite de societatea noastră în ultimul sfert de veac. M-am tot întrebat, ce anume ține politica noastră atât de jos, nici măcar la nivelul activismului comunist? După multe concluzii, pe care viața mi le-a dovedit, rând pe rând, false, cred că de vină suntem toți. De unde să avem lideri responsabili, când pentru români politica e un bordel: plătești înainte ca să te simți bine, după?
Moțiunea de cenzură a PNL, din 29 septembrie, a dovedit că nu poți face școală de bune maniere într-un bordel. Pentru că politicienii noștri spun ca fac politică, dar se simt într-un bordel. De-aia investesc în campanii electorale, cu gândul că vor avea satisfacții personale odată ajunși la putere. N-am auzit pe nimeni dorindu-și calitatea de politician, din convingerea că poate aduce un plus de bine societății în care trăiește. Unii vor să câștige bani, alții să câștige mai mulți bani. Ca să ce? Ca să se distreze prin țări exotice, alții să fie cineva între ai lui, iar cei mai mulți pentru că nu se pricep decât să mintă. Pardon, să se mintă. De-aia spun: politicienii noștri umblă cu cioara vopsită, adică mint, se prefac a fi iubitori de neam și țară, dar nu se pricep la nimic de folos nici neamului, nici țării. A minți în politică este un lucru comun. La noi, însă, nimeni nu se miră, nimeni nu se scandalizează. Ne-am obișnuit cu minciunile politicienilor de parcă ar fi mititei ori sarmale. Da, în materie de politică, minciuna este o mâncare tradițională a românilor.
Și ca un făcut, în ultimii ani, parcă a tunat și i-adunat, la vârful societății, pe cei mai hămesiți de minciuni dintre români. Avem un președinte care se simte prea bine ca președinte, ca să încerce măcar să-și tulbure liniștea constituțională. De-aia el tot insistă că-și dorește „guvernul meu” la Palatul Victoria, când știe prea bine că singura cale curat – democratică de a schimba guvernul este moțiunea de cenzură. Și toate moțiunile de cenzură, inclusiv cea de astăzi, au picat cu succes, din același motiv: stânga național-socialistă e prea tare ca să pice că vrea „sasu’” să pice. E atât de tare stânga noastră încât nici nu-i trece prin cap să se lepede de-un premier inculpat. Așa ceva nici comuniștii nu cutezau să susțină. Nici PM Ponta n-are nicio apăsare. Pentru el este o datorie de onoare să le-o „tragă” liberalilor, pentru figura cu destrămarea USL-ului – marea crăpelniță mincinos-politică din România anului de grație 2012…
Dar ce fac liberalii noștri de catifea? Păi, liberalii noștri de catifea se fac de râs. Nu că ar fi mai lacomi de putere decât național-socialiștii. Liberalii noștri nu prea sunt liberali născuți. Sunt mai mult făcuți, în ultimii 10-15 ani. Prea mulți au venit spre dreapta pe culoarul fesenist. Iar FSN-ul știm ce-a fost: cea mai mare minciună politică post-ceaușistă. De-acolo i se trage clasei noastre politice obiceiul rușinos cu vopsitul ciorii… Inclusiv liberalilor. Și-atunci cum să le pese celor de azi de compromiterea doctrinei liberale, dacă nici măcar n-o cunosc sau o cunosc din auzite? Liberalii noștri sunt prea înroșiți de bătăliile politice postcomuniste, ca să poată convinge poporul de dreptatea și adevărul dreptei lor.
După mine, PNL n-are nici dreptul moral să ia locul PSD-ului la guvernare. Păi cum defilau ei toți, de mână, pe Arena Națională, cu numai trei ani în urmă? Atunci nu-i despărțea nimic? Vreo idee, două, de doctrină politică, vreau să zic. Nuuuu…, stânga și dreapta erau surori de cruce. Acum le desparte „interesul național”. Cum nu știți care-i interesul? E un alt partid care vânează ciori vopsite prin Casa Poporului: UNPR, a treia ramură, după ApR și PSD, din tulpina fesenistă. Cum, a mai fost o ramură? A, da, aveți dreptate! A mai fost PD-ul, partidul care a vrut să facă politici de dreapta, cu politicieni care habar nu aveau cu ce se mănâncă asta. Pentru că erau obișnuiți, din facere, cu mâncatul de minciuni iliescist-romane. Geaba s-a supus rămurica democrată a FSN infuziei de liberalism, geaba au avut un brav matelot pe post de conducător de oști, că năravul tot ăla vechi și l-au păstrat. Asta i-a costat puterea, dar și supliciul alăturării de cei care i-au dat jos. Apropo de bravul matelot. De la popularul Wellington de Marea Neagră, a ajuns un Poppey nervos și agitat că și-a pierdut timona, și de care poporul nici măcar nu mai are chef să râdă.
Cum ieșim din chingile minciunii, după eleganta prăbușire a ultimei moțiuni de cenzură a PNL? Care PNL, pentru că-l poartă într-un marsupiu contra-naturii, nu poate fi mai tare decât a fost PDL. Simplu, zic eu. Clasa politică, în frunte cu președintele Klaus Werner Johannis, să termine joaca de-a cioara vopsită. Adică: să lase-n „puii” lor PSD cu „interesul național” cu tot să guverneze. Evident cu un alt premier. Dacă se poate licențiat, dar nu prin plagiat; cu mâinile curate, dar nu trecute pe la DNA; cu o minte deschisă, atât cât să asculte ce zice Johannis, dar să guverneze spre binele economiei, educației și sănătății țării ăstea. Oameni buni, înțelegeți odată, așa nu mai merge! Adică să te joci de-a cioara vopsită în fața poporului tău și a lumii. Chiar nu mai e de glumit… Se-anunță vremuri grele, fraților!