Aproape a trecut septembrie și, dacă nu mă înșel, anul acesta campania de curățenie generală, „Let’s do it, Romania!”, n-a avut etapă în municipiul Sibiu. Mare păcat, dacă startul bun de acum câțiva ani se va pierde în uitare. Dar nici o noutate n-ar fi, știind cât de ușor, la noi, ideile bune mor înainte de-a produce efecte sănătoase. Mai ales dacă ideile sunt de import.
Eu unul am participat la o ediție trecută a campaniei „Let’s do it”. Două lucruri mi-au rămas în memorie de-atunci: 1. maturii se lasă greu convinși să iasă la curățenie generală, în sistemul de voluntariat (probabil încă marcați de amintirile „muncilor patriotice” din vechiul regim) și 2. gunoaiele azvârlite în spațiile publice, pe lângă aspectul respingător, ne pot „spune” multe despre cum trăim şi gândim. Pe unde am umblat, am văzut îmbrăcăminte şi încălţăminte, bunuri de utilizare casnică, ambalaje de tot felul, amestecate cu o mulțime de mărunţişuri. Am găsit până şi pempărşi… folosiţi. Fostele produse atât de dorite, odată ajunse la stadiul umilitor de gunoaie, ne „povestesc” despre modul în care gândim relația cu spațiul public, dar și despre deșertăciunea poftei de agonisire a omului dependent de consum. Pe scurt, gunoaiele – dacă sunt aruncate în spațiul public – demască mentalități și obiceiuri proprii comunităților neevoluate, conduse de administrații care n-au introdus colectarea lor bine organizată, inclusiv selectivă.
Și pentru că Sibiul are o mare problemă nu doar cu colectarea selectivă, dar și cu recipientele stradale pentru colectarea gunoaielor, povestea acestora continuă și astăzi – la vedere. Nici nu te mai poți mira suficient, pe unde dai de rămășițele consumului domestic! Pe străzi, uneori chiar și pe cele centrale, printre blocuri, prin parcuri sau la margini de cartiere. Unele pot fi lăsate de copiii care nu ajung niciodată la rampă. Sau pot fi efectele raitelor nocturne ale câinilor vagabonzi și intervenției lor asupra pungilor aruncate aiurea. Pasiunea morbidă a aruncatului este vădită unde nu te aștepți! Grav este că pasiunea asta e dusă mai departe de copii. O dovedesc până și „cranţ-cranţ”-urile consumate cu pofte ce fac trupul pufos și trădate de pungile aruncate pe străzi…
S-a întâmplat să întâlnesc, pe pasaje puțin circulate, gunoaie ce „vorbeau” despre pofte potolite pe apucatelea, în nopțile de vară. Aşa ne trebuie, dacă „totul despre sex” e la modă, filmat și dat pe canale publice…
Luna septembrie e pe sfârșite și, pentru că n-am auzit îndemnul „Let’s do it!”, mă gândesc că ar fi un dezastru dacă Sibiul n-ar adopta, ca tradiție, campania de curățenie anuală a spațiilor publice. Ne lăudăm că trăim în orașul cel mai căutat de turiștii străini, în România, dar nu părem afectați că nu avem nici măcar recipienți de gunoaie pe tot cuprinsul orașului și n-am trecut ferm la colectarea selectivă a deșeurilor menajare. Administrația locală va părea mereu depășită, cât timp nu vom vedea pași semnificativi în curățenia publică și păstrarea ei de locuitorii orașului. Și nu cred că denumirea campaniei într-o limbă de circulație internațională este cauza majoră a unei asemenea perspective…
