Între 5 și 11 octombrie 2015, la Astra Film Festival, Europa Centrală și de Est se oglindește în 10 documentare de marcă cu semnături de autor care aduc în atenția publicului subiecte de actualitate sau file secrete din istoria tumultoasă a acestei regiuni: primar dictator într-o localitate din Ungaria, lupta împotriva mafiei imobiliare din Kiev, viața copiilor romi în România și Bulgaria, închisoare politică pe insula Naked din Croația, în căutarea familiei ideale – un experiment social în Cehia, activism ortodox în Rusia.
”Să trăiești în România sau în Europa Centrală și de Est este o profesie în sine. Acest teritoriu nu se definește doar printr-o zonă geografică în partea estică a continentului, ci și printr-o hartă mentală, o sumă a trăirilor și a abilităților de supraviețuire. Este un spațiu în care societățile sunt zbuciumate de un trecut cu dezvoltare instituțională precară, cu granițe, sisteme sociale schimbătoare în funcție de interesele marilor puteri, țări zguduite de războaie mondiale și de sistemul comunist. Poveștile filmelor din această secțiune sunt înrădăcinate în contextul țării respective, rar cunoscute în țările vecine și totuși ar putea fi interschimbabile.”, a declarat Dumitru Budrala, director fondator AFF.
Cum îți poți pierde ajutorul social, iar în lipsa acestuia chiar copiii, într-o localitate din Ungaria? Filmul Dictatura Érpatak(regia: Benny Brunner) îl portretizează pe primarul localității Érpatak, simpatizant de extremă dreaptă care are un stil cel puțin controversat de a-și conduce comunitatea aplicând extrem de sever conceptul de muncă în folosul comunității și pedepsindu-i aspru pe toți cei care i se opun.
Există o rețetă pentru familia ideală? Documentarul Împreună pentru totdeauna (regia: Eva Tomanova) prezintă un experiment social din zilele noastre: Petr și Simona, părinți a 9 copii, au ales o viață în afara societății și trăiesc liber în natură undeva în Cehia, în condiții primare. Cât de bine este pentru acești copii să crească într-un astfel de climat?
Casa mea (regia: Jiri Stejskal) surprinde lupta unei femei care deține o mică fermă în centrul Kievului cu marii investitori care au în plan urbanizarea zonei și construirea de noi cartiere cu blocuri. Toto și surorile lui (regia: Alexander Nanău) urmărește viața a 3 frați care trăiesc într-o mahala din București fără să pară a avea șanse de scăpare de sub amenințarea drogurilor, a sărăciei și a unei mame închisă pentru trafic cu heroină. Lungul drum spre casă (regia: Boriana Puncheva) îl are în prim plan pe Ilya, un băiat născut în Bulgaria într-o familie de romi, abandonat de mama lui și dat spre adopție unei familii din Franța, care după 20 de ani se întoarce acasă pentru a-și căuta mama biologică și cei 7 frați.
Închisoarea (regia: Tiha Gudac) devoalează secretele unui fost deținut care a trăit o experiență cumplită timp de 4 ani de zile într-o închisoare politică de pe insula Naked din fosta Iugoslavia. Cu toate că a fost obligat să-și trăiască drama în tăcere, autoarea documentarului, nepoata lui, reușește să pătrundă în trecutul său întunecat. Tot din filele istoriei sumbre ale Europei de Est se inspiră și filmul Absent (regia: Matthew Mishory) care spune povestea familiei regizorului, al cărui tată s-a născut în Basarabia la începutul anilor ’40 când făcea parte din România și redă viețile oamenilor care locuiesc acum în acele locuri deosebit de sărace împovărate de ororile Holocaustului.
Voia Domnului (regia: Beata Bubenec) este numele unei mișcări generate de Dimitry Enteo, un apărător înfocat al valorilor ortodoxe care se opune cu vehemență grupărilor artistice precum Voina sau Pussy Riot ale căror statement-uri artistice au generat o adevărată criză în Rusia.
Zhenya se pregătește de nuntă, însă ea nu se îndreaptă spre oficiul stării civile, ci spre închisoare. Lenya, viitorul ei soț, este unul dintre sutele de protestari arestatați în urma marșului anti-Putin din Piața Bolotnaya din 6 mai 2012. Dragă unchiule Vladimir (regia: Maria Pavlova) redă povestea de dragoste a unui bărbat care crede în șansa schimbării și a unei femei care vrea ca soțul ei să îi fie alături, acasă. Până la adânci bătrâneți este un portret tragicomic al regizoarei, Tatjana Bozic, care își vizitează foștii iubiți prin toată Europa pentru a înțelege paternul relațiilor ei amoroase din ultimii 20 de ani. Filmul tematizează diferențele culturale dintre ea, foști iubiți din Croația, Rusia, Germania sau Anglia, dar și actualul ei soț originar din Olanda.
