A venit toamna. Și odată cu ea, s-au aciuat și ciorile în oraș! În Sub Arini, cele mai multe. De-un timp încoace, îmi lipsea ceva, când mă plimbam prin frumosul nostru parc. Sunete stridente și un miros greu. Și-acum, în pragul toamnei, le am din plin. Da, îmi lipseau aceste vietăți harnice și deștepte. Mai ales deștepte. Deștepte cât să profite de neglijența omului și de proasta îngrijire a parcului din centrul Sibiului. Și ce fac niște ciori deștepte? Croncăne întruna că de-aia s-au stabilit într-un oraș liber și european…
Astă-primăvară, am așteptat cu emoție să văd cum se comportă gospodarii publici cu patrimoniul natural al oraşului. Poate vi se pare ciudat, dar mă interesau în mod deosebit ciorile, „concitadinele” noastre zburătoare, pe care le poți întâlni pretutindeni. Dar mai ales în Sub Arini. Și e normal așa să fie. Unde ar avea un mediu mai potrivit pentru viața și înmulțirea lor? În nici un caz, în Țiglari sau Valea Aurie, Lazaret ori în Vasile Aaron. Simpaticele ciori merită să trăiască în natură și, de ce nu?, chiar în centrul orașului! Adevărul e că, după ce le-am fluierat ani de zile, am început să le îndrăgesc. Da: m-am obișnuit cu ciorile noastre, aceleași și totuși altele. Le urmăresc zborul curajos deasupra vieților noastre, le aud croncănitul spart şi văd cât de inteligent îşi construiesc cuiburile. Nici aleile înmuiate de excrementele lor, ca în insula Guam, nu mă mai supără. Când eram mai tânăr, toate astea mă enervau la culme. După ce mi-am dat seama însă că înmulțirea lor nu este controlată de nimeni, m-am resemnat smerit ca în fața unui semn divin. La noi nu se poate altfel! Motiv pentru care, de la an, la an, numărul lor a crescut. Și crește în fiecare an, pentru că nimeni nu le mai poartă grija. Ciorile Sibiului sunt libere să facă ce vor. Adică să se înmulțească! Nesuferiții îngrijitori de altădată nu mai sunt, să le potolească cheful…
A venit toamna. Și odată cu ea, în Sub Arini, au revenit ciorile! În serile întunecoase, când se rotesc zgomotos și amenințător deasupra parcului, par la fel de violente ca Păsările lui Hitchcock!