După discuțiile dintre liderii parlamentari, de joi, cred că am ajuns singura țară din UE, unde guvernul primește, de la politicieni, soluții pentru probleme lui de serviciu. Știu, veți spune, e normal, în democrație, politicienii sunt cei care dau direcții administrării treburilor naționale. Așa este, numai că, la noi, s-a întâmplat ca decizia asupra Codului fiscal – deci o super-problemă tehnică – să fie luată, la masa verde, doar de politicieni. Între puterea și opoziția rezultate din alegeri, nu din confruntări de idei. Cu finanțiști, economiști, oameni din ministerele economice. Totul s-a terminat după ce Liviu Dragnea (ce vă spune pregătirea lui în domeniu?) a anunțat concluziile întâlnirii, după care liderii PNL nu au mai avut nimic de adăugat. Rien ne va plus!
Una din cele mai importante decizii guvernamentale, pentru economie, sănătate și cultură, în această etapă, s-a luat într-un consens totalmente ciudat într-o țară ca România!
În aceste condiții, întrebarea din titlu mi se pare perfect legitimă. Cum adică? Vorbim de o discuție la care au lipsit premierul în funcție, ministrul de Finanțe, guvernatorul BNR – cel care a lansat public cele mai tari critici la adresa Codului fiscal gândit de guvernul Ponta – și alți specialiști în domeniu. Sau PSD și PNL nu mai au asemenea specialiști în rândurile lor? Adevărul e că cei mai buni specialiști ai noștri vorbesc în platourile de televiziune. Asta, dacă nu sunt plecați din țară. Acolo se mai spun lucrurilor pe nume, dar cu ce folos?
Cunoașteți un guvern postcomunist, care să fi ținut cont de vreo propunere aflată la televizor?
După discuțiile conduse de interimarul lider social-democrat, câțiva indivizi, ale căror legături cu subiectul nu se cunosc, au decis, pentru viitorul an, să încurajeze consumul și să descurajeze munca antreprenorială. Liderii PNL au fost și ei de acord, semn că degeaba se mai numesc liberali toți cei care susțin acest partid. La ce se mai pot aștepta, oameni cu gândire antreprenorială, de la duetul afon, în ale finanțelor și economiei, Gorghiu-Blaga?
Faptul că PSD-ul i-a cam tras preșul de sub picioarele PNL-ului, în perspectiva alegerilor viitoare, este o realitate cunoscută. Inițiativele social-democraților au luat spuma promisiunilor liberale. Nimic rău, dar și asta e o noutate la noi. Semn că alternanța la putere, între stânga și dreapta, nu este justificată. Nouă ne trebuie o guvernare în stare să pună pe picioare economia de piață, mai ales prin legi necesare întăririi segmentului de mijloc al ei; să aibă discernământul valorilor pentru a justifica, după realități, cheltuielile publice; să răspundă prompt la provocările globalizării, dar nu prin descurajarea investițiilor (inclusiv străine). În 25 de ani, o asemenea guvernare nu am avut nici pe dreapta, nici pe stânga. Așa zisele noastre partide politice doar s-au bătut în acuzații reciproce, pentru a câștiga voturile electoratului. Astăzi, după despărțirea de distopia comunistă, electoratul pune semnul egal între politică și cea mai veche meserie din istorie. Mai ales că partidele cele mai „tari” au mari probleme justițiare.
Așa zisa analiză „pe Cod”, de joia trecută, a mai arătat că, în prezent, România nu are adevărați politicieni la vârf, responsabili, conștienți de importanța pozițiilor lor publice. Cu problemele pe care le are Europa pe cap – invazia imigranților afro-asiatici (goniți de strategiile euro-atlantice de implementare a democrației în țările lor) și cronicizarea crizei ucrainene – îmi pun semne de întrebare dacă putem sta liniștiți că avem guvernanți capabili, și ca tragere de inimă, să ne conducă în încercările ce vor veni.
Dacă președintele mai mult tace; dacă premierul social-democrat în funcție, votat de Parlament a ajuns ca mărarul în ciorbă, iar liderii liberali se descalifică prin ei înșiși, pe mâinile cui a ajuns democrația românească? Nu sunt deloc adeptul vechii butade că poporul român are noroc, motiv pentru care nu are nevoie de politicieni. Asta a fost odată, când Dumnezeu le-a dăruit românilor (rămași aproape fără stat) o țară mare, frumoasă și bogată. Din nefericire, ei nu s-au priceput s-o administreze la înălțimea așteptărilor Lui. Și, din generație, în generație, după aproape un veac, țara „laptelui și-a mierii” a ajuns la cheremul voinței și intereselor interimarilor, penalilor, impostorilor și afaceriștilor profitori din fruntea ei.