câteva precizări, în urma editorialului precedent

klaus iohannisNu am vrut să fac senzație cu articolul „Ne-ați făcut de râs, dle Johannis!”, așa cum mi-a spus cineva. Am dorit un lucru banal: să spun public ce cred eu, acum, despre președintele tuturor cetățenilor români.

După emisiunea la care am fost invitat, vineri seara, să particip, la România TV, m-am gândit că ar fi bine să insist asupra mesajului meu, considerat de unii „foarte dur”. Totul a plecat de la o întrebare: „În cei 14 ani cât a fost primar, nu v-ați convins că are probleme de comunicare?”, m-a întrebat un alt invitat, din studio, mirat că un asemenea articol a apărut la Sibiu. Care va să zică, nemulțumirea mea ar fi fost stârnită exclusiv de comunicarea defectuoasă a fostului nostru primar. Consider că, totuși, cine a citit articolul știe că nu doar acesta a fost argumentul meu.

Am înțeles că „ne-ați făcut de râs” este afirmația considerată de senzație. Nu, ea vine ca un feed-back democratic, după știrile de senzație apărute la București. Cum a fost cea cu plecarea în concediu, în Madeira. De ce am vorbit în numele sibienilor? Pentru că am convingerea că mulți români vor fi crezut, anul trecut, că, după ce a fost ales primar de patru ori (al municipiului – „vedetă”, în România, după 2007, anul Capitalei Culturale Europene), Klaus Johannis merita să fie și președinte al României. Așadar spectaculoasa carieră de primar, între 2000-2014, datorată în cea mai mare parte alegătorilor săi sibieni, cu siguranță a contat pentru opțiunea concetățenilor noștri, din țară și din străinătate. Și Johannis a ajuns președintele tuturor!

Prin urmare, ar trebui să nu ne fie indiferent (și nu doar sibienilor) că, în primele nouă luni de mandat, dl Johannis s-a remarcat în mass-media bucureștene, mai ales, cu tăcerile sale pe probleme de interes general; cu absența din viața publică, până când un mare ziarist a făcut mișto de el, întrebându-se dacă mai trăiește; cu treimea zilelor nelucrate din totalul celor lucrătoare; cu încurajarea veniturilor nesimțite ale demnitarilor sau cu indiferența față de calamitățile provocate de secetă. După cum ar fi normal ca pe noi, sibienii, să ne atingă, la mândria locală, faptul că „omului nostru” de la Cotroceni i-au fost aduse public critici dure nu atât pe motive politice, cât pe cele … domestice: mega-cheltuielile cu renovarea locuinței prezidențiale sau după ce s-a aflat de concediul său, în Madeira, de la ziariștii portughezi. (Să nu mai vorbim de comentariile acide, încă de la primele apariții publice, la taste of style – ul ce-l ține de mână peste tot…) Asta, într-o perioadă când toată lumea vorbește de reducerea cheltuielilor bugetare. Mă gândesc că unui șef de stat, cu o familie protestant-catolică, ideea austerității n-ar trebui să-i fie deloc străină… Și știu că are un model premergător.

Așadar, trăiesc cu convingerea că nimic legat de președintele României n-ar trebui să ne fie străin, indiferent dacă l-am ales sau nu. Nouă, sibienilor, în mod deosebit. Căci dacă ne-ar fi, ar însemna că nu ne mândrim că am dat țării un președinte, ci mai degrabă ne-am bucura că am scăpat de el, ca primar.

Marea promisiune a dlui Johannis a fost cea cu noua politică. Ce-am văzut concret, până acum, din strategia sa pe acest subiect? … Nimic. Am auzit vorbe despre bune intenții… Arta de a conduce, în democrație, înseamnă interesul întregii societăți față de politică. Democrația înseamnă responsabilitate. În primul rând, responsabilitate. În aceeași măsură, din partea aleșilor și alegătorilor. Dl Johannis a promis că va fi un președinte democratic, moderator și integrator. Să fie. Asta i-o doresc. Vom trăi și vom vedea. Până atunci, însă, ca cetățean-jurnalist, îmi exprim public opiniile (critice) față de modul în care se ține de cuvântul dat, la 16 noiembrie 2014. Am libertatea, dreptul și obligația civică s-o fac, nu?

Ultima oră

Participă la discuție

11 Commentarii

  1. Sunt unul dintre cei care mia-am manifestat nemultumirea si pe timpul cat dl. J(I)ohannis era inca (doar) primar al Sibiului, iar la acest moment sunt nevoit, din pacate, sa staruiesc in exprimarea nemultumirilor. Sunt prea multe nerealizari, fata de cele cateva pseudorealizari, prea multa ipocrizie si lipsa de comunicare, manifestata in atatia ani la Sibiu, pentru a putea spune ca avem de a face cu un fel de Carol I. Nu cred ca la capitolul realizari in Sibiu pot fi enumerate sensurile giratorii si unice – multe fara rost, poate doar cel al cheltuirii banului public – ca sa nu mai spun de marile realizari ca presedinte – adica nimic -.

  2. teodorescu sa vorbeasca in numele sau, nu in numele sibienilor….el, ziaristul, ne face de ras,NU Presedintele

    1. „De ce am vorbit în numele sibienilor? Pentru că am convingerea că mulți români vor fi crezut, anul trecut, că, după ce a fost ales primar de patru ori (al municipiului – „vedetă”, în România, după 2007, anul Capitalei Culturale Europene), Klaus Johannis merita să fie și președinte al României. Așadar spectaculoasa carieră de primar, între 2000-2014, datorată în cea mai mare parte alegătorilor săi sibieni, cu siguranță a contat pentru opțiunea concetățenilor noștri, din țară și din străinătate. Și Johannis a ajuns președintele tuturor!” MI SE PARE CLAR, NU? Sau n-ati auzit de responsabilitatea colectivă?

  3. Domnu’ Teodorescu, nu o mai dați la întors, o țară întreagă a înțeles perfect ceea ce spuneați: că Johannis ne-a făcut de râs pe toți adică dacă ieșea celălalt era mult mai bine, Ponta nămbăr uăn dar l-a votat Baconschi de la Paris și a pierdut săracul… Să treceți pe la sediul de partid, aveți un cadou în așteptare pentru că sunteți un brav Român care apărați românii ortodocși și nu imperialiștii străini.

  4. M-am mirat ca nemultumirea fata de „conducerea” lui Ghiolbais, a inceput sa razbata, ca a scazut in sondaje, in ochii multora care-l vedeau ca pe Carol I. Totusi Ghiolbanis se „bucura” inca de sustinerea a inca cca 50% din electorat, foarte mult fata de ce a realizat. Sibienii parca au fost „hipnotizati” de Ghiolbanis si sustineau sincer ca parca el ar fi facut Sibiul. Cei care l-au vazut cit de arogant este, gestul de a-l transforma pe un general in valet care sa-i ia pardesiul, etc. D-le Teodorescu, va felicit pt curajul de a-l critica pe Ghiolbanis, care razbunator cum este s-ar putea sa aveti ceva repercursiuni