Dacă ce scrie presa bucureșteană se va adeveri, vor fi consacrate noi profesiuni pe statele de funcțiuni ale bugetarilor. Este vorba de pozițiile de care vor beneficia acei cetățeni români, pentru care așa zisa revoluție din decembrie 1989 înseamnă, deja, sursă de venit. S-ar putea ca unii să fie „luptători cu rol determinant în victoria Revoluţiei“; alții, „luptători determinanţi“, iar alții „luptători remarcaţi“. Asemenea categorii… nici nu știu cum să le zic… de personaje nu cred să mai fi existat pe undeva în lume. De regulă, revoluționari au fost cei care nu doreau nimic pentru ei, în schimb au fost gata să-și dăruiască viața pentru binele națiunii lor.

Profesiunea: revoluționar

La noi, incredibilul s-a produs: avem printre noi profesioniști ai revoluției.

Oameni în toată firea, între care foști politicieni și miniștri ai tranziției, vedete de primă mână și chiar academicieni, n-au nicio tresărire să primească bani grei, de la guvernanți, pentru cine mai știe ce apariție publică sau contribuție la evenimentele de-atunci. Iar guvernanții de astăzi par gata să le satisfacă această plăcere. Se pare că este în pregătire o ordonanță de urgență (cum altfel putea fi?) prin care să fie reîncadrați inclusiv cei cărora li s-au găsit bube prin dosarele de revoluționari. În categoria noilor profesioniști ai revoluției sunt oameni care apar la televizor și dau sfaturi la stânga, lovesc la dreapta, arată cu degetul către sfânta indiferență românească sau cheamă la apărarea ființei strămoșești, invocând pericole majore la adresa țărișoarei. „Dacă îmi dă legea, de ce să nu iau banii? Ce, ați vrea să renunț la ei?”, cam așa gândesc vechii și noii cetățeni români de profesiune „revoluționar”.

Totul plutește pe apele absurdului, pentru că nu s-a spus pe nume adevărului. Începând cu Ion Iliescu, liderii noștri au creat și întreținut cultului revoluționarului. A fost mai simplu așa decât să spui că Ceaușescu a fost trădat. De cine? Putem numai bănui. Dar cu probabilități semnificative de-a ne apropia de adevăr. În opinia mea, familia dictatoare a fost trădată, în primul rând, de o parte însemnată a Securității. Apoi, de generali și ofițeri superiori ai Armatei, pentru ca trădătorii activiști și nomenclaturiștii din imediata apropiere a familiei să-și poată face numărul la Televiziunea Liberă. Acolo, cu minciuni bine ticluite și mesaje alarmiste, le-au luat mințile oamenilor, speriindu-i cu teroriștii niciodată dovediți.

N-am înțeles și n-o să înțeleg niciodată această piesă de teatru regizată pe banii noștri, la care asist de 25 de ani.

Am ajuns la concluzia, oricât de forțată am crede-o, că prin montarea ei pe scena publică păpușarii se țin la adăpost. Mă gândesc la trădătorii din 89, ajunși la putere, cei care încearcă și acum să-i cumpere cu bani de la bugetul național pe foștii lor colegi, trimiși, atunci, în bazine de înot fără apă, în pușcării sau pe drumuri. Ar fi o variantă. Așa ne-am explica de ce feseniștii, urmașii vechiului regim la cârma țării, s-au apărat de cinci ori cu minerii – care nu erau mineri – și de ce partidele de opoziție așa zise istorice au dispărut sau și-au „vândut” brendul ideologic noilor partide ieșite din spuma revoluției. Și, în general, de ce-a mers împiedicat, în societatea noastră, politica, reforma statului și administrația publică.

Personal, am mulțumirea de conștiință că am participat la manifestațiile și marșurile din 21, 22 decembrie 1989, pe străzile Sibiului. Apoi, la „apărarea” întreprinderii socialiste, unde lucram, de „atacurile teroriștilor” inventate de județeana fesenistă. Niciodată, însă, nu mi-a trecut prin minte că aș putea avea de câștigat niscai arginți, de pe urma acelor clipe eliberatoare de frica și lașitatea în care trăisem până atunci. Peste vreo doi ani, am aflat de noua castă a revoluționarilor plătiți, apărută cu voia FSN-ului lui Iliescu. Era deja o profesiune. Nu ajuta cu nimic societatea, în schimb era bine recompensată de stat. De ce? Pentru că, datorită „nebuniei” lor din decembrie, poporul a crezut povestea cu revoluția și teroriștii. Astăzi, poporul nu mai crede. Dar (pentru cine) mai contează?

Ultima oră

Comentariul meu

Publică