După declarațiile sale din seara de 13 iulie, la A3 – postul de televiziune al fanaticilor nostalgici după vechiul regim, socialisto-securist – singurul lucru ce-l mai pot spune este că omul ăsta e rămas bine la mintea copilului! O spun ca să nu cad în derizoriul altor formulări, din păcate, mult mai potrivite. Necazul e că vorbesc despre cel care ocupă temporar, din fericire, funcția supremă a Puterii Executive. Cum a ajuns el acolo, nici până astăzi nu mi-am dat seama. Vreau să zic, nu știu cu ce argumente colegii lui, între care destule cadre învechite și foste de nădejde ale PCR, l-au ales la vârful PSD. Cât despre desemnarea lui ca premier de către USL, ce să mai spun? Nu e destul că nimeni nu mai vorbește de USL, în afara lui Ponta, iar partenerul lui de-atunci, Crin Antonescu, s-a retras fără remușcări din troika PSD-PNL-PC?
De când cu scandalul Grecia, m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat cu România dacă, în 2010, era la putere răposatul USL. Cu Ponta premier, iar președinte, deși nu cred că ar fi contat prea mult, Antonescu. Ponta avea în spate o Syriză mai anemică, dar pusă tot pe protejarea poporului de riscurile capitaliste. Cu criza financiară globală în spate, PSD l-ar fi pus pe Ponta să facă tot ce a cam făcut Tsipras. Adică să promită poporului că-l va salva de criză, fără să-i dea garanții și să-l supere cu vreo măsură liberală. În schimb, i-ar fi hrănit pe săturatelea pe greci cu ideea fixă, pe care o știa de la Iliescu citire, cum că „numai noi vă putem apăra de influențele occidentale”. Bineînțeles, nici nu s-ar fi pus problema curbelor de sacrificii, cu reducerile de salarii la bugetari și de pensii, pentru a micșora drastic cheltuielile bugetare. În aceste condiții, singura cale de supraviețuire, în criză, erau împrumuturile externe, ce se adăugau celor dinaintea guvernării socialist-conservatoare. De unde împrumuturi? Din UE, evident, că doar eram țară membră. Atunci ar fi început valsul negocierilor cu „eurogrupul”, iar Ponta ducea greul, când la un mitimg de susținere, la București, când, băiat cuminte, la negocieri cu boșii Europei, la Bruxelles. Mai mult ca sigur, ar fi ajuns la referendum: „Sunteți de acord să vă sacrificați?” Rezultatul nu putea fi altul decât la fel cu cel din 5 iulie curent, în Grecia: NUUUUU!
Bun, până aici a fost un exercițiu de imaginație despre ce-ar fi făcut, în 2010, băiatul ăsta șmecher ajuns prim-ministru. Dar ce părere aveți de ce-a spus Ponta, luni seara, după ce a renunțat să mai fie – dar, în același timp a rămas (!?) – președintele PSD: „România e pe primul loc la creștere economică în Europa. Am terminat autostrada înaintea partenerilor maghiari. Nu am tăiat în mandatul meu niciun ban de la pensionari. Am arătat că putem fi si noi primii si nu numai ultimii în Europa sau sa ne comparăm numai cu bulgarii”. Vi se pare o declarație de premier responsabil? Mie nu mi se pare că cine poate gândi astfel era în stare să negocieze „la sânge” cu Frau Kanzler Merkel. Singura asemănare a lui Ponta cu Tsipras o văd doar la iuțeala răzgândirii. Așa cum grecul și-a schimbat, ieri noapte, la Bruxelles, convingerea din NU în DA, după referendumul câștigat de NU, în bătrâna Elada, tot așa și Ponta al nostru ar fi preferat să-și facă de râs poporul, decât să demisioneze, pentru a nu fi penibil în fața d-nei cancelar Angela Merkel.
S-o luăm pe rând. 1. România, cu cea mai mare creștere economică în UE. Da, dar la ce? La consum. 2. Am terminat autostrada, Nădlac – Arad, înaintea maghiarilor. Da, dar autostrada aia se gată repede, şi tot pe DN-ul nostru ajungem. Pe când, partenerii maghiari circulă de la vestul țării lor, până la Nădlac numai pe autostradă. 3. Nu am tăiat nici un ban de al pensionari. Da, pentru că nu mai era cazul. Vârful crizei era trecut, când a ajuns VVP premier. 4. Am ajuns să fim și noi primii în Europa sau să nu ne mai comparăm cu bulgarii. Așa ceva numai la A3 se poate spune! Acolo Ponta e în elementul lui și uită cine e, dar mai ales ce obligații are. De exemplu, să nu-și jignească vecinii, de la înălțimea funcției de prim-ministru. Vedea-l-aș la un post de televiziune din Sofia, pus să detalieze chestia cu să nu ne mai comparăm cu bulgarii…
Vă spun, nici Tsipras, cât e de populist, nu ar face o asemenea declarație, ce s-a dorit un scurt „raport” de activitate, prezentat după „renunțarea” la funcția… de lider politic. Ca și când, dacă erau reale, realizările declarate ar fi fost ale politicianului, nu ale omului de stat. Ciudatul nostru din fruntea guvernului, însă, nici nu-și pune problema demisiei ca premier deși a fost inculpat de DNA. Și mai vreți dovezi că nu are discernământ? Că nu vede incompatibilitatea între a fi prim-ministru și cetățean chemat să dea cu subsemnatul în fața procurorului? Tocmai el, de profesie procuror. A, d-l Ponta vrea ca procurorul de caz să-i dovedească nevinovăția. OK, cum bine spune romglezul… Dar poate el să dorească acest lucru, că procurorul tot are căi legale de a-l trimite în judecată. Dar nu până în luna august, când crede premierul Ponta că cetățeanul Ponta va ieși din anchetă și va reveni la cârma PSD. Și-atunci o să ne vedem în oglindă așa cum suntem: prima țară cu premierul în funcție judecat.
Victor Ponta, așa populist cum e, minte mai cu talent decât Alexis Tsipras. Colegul de la Atena recunoaște că e de extremă stânga. Nu cred că promite protecția socială și ia măsuri liberale. Dar Ponta, cu un magistru în politică precum Adrian Năstase, cel care era gata să lase să i se numere ouăle (la ferma din Cornu, mă gândesc), poate să semnaleze stânga și s-o ia în orice direcție. Sau poate fi, dimineața, în fruntea guvernului, iar după prânz, în fața instanței. Eu cred că așa își imaginează el. Sper ca, în primul rând, PSD să învețe ceva din lecția lui Tsipras, și să nu-l lase pe VVP să ne facă și pe noi de râsul Europei, după modelul practicat, în ultima săptămână, de omologul lui de la Atena.