Recunosc public, vă scriu din disperarea pe care mi-au indus-o evenimentele publice din ultimele zile, pe care le văd ca începutul unei crize politice de lungă durată. Și plec de la premisa (verificată de mulți ani) că sunteți un om credincios, pentru care valorile creștine sunt de căpătâi. Un motiv în plus este și faptul că, peste câteva zile, veți împlini 56 de ani, vârsta la care un om politic este considerat ajuns la deplina maturizare. O altă premisă este că nu vă sunt străine similitudinile între creștinism și democrație. Așadar, veți fi de acord cu mine că așa cum pentru lumea creștină preoții sunt „sare și lumină”, tot așa sunt, pentru democrație, politicienii, aleșii poporului. Și unii, și alții sunt chemați să dea sensul și conținutul existenței spirituale a omului, respectiv a celei sociale. Știți, probabil, îndemnul conform căruia aleșii lui Dumnezeu trebuie să lumineze înaintea oamenilor, pentru ca aceștia să le vadă faptele lor bune și, astfel, să-l glorifice pe Creatorul universului. De ce n-ar fi la fel de valabil ca politicienii să le lumineze oamenilor sensul și rostul democrației, pentru ca aceștia să aibă încredere în aleșii lor, în fapt în propria lor democrație?
Vă spuneam că m-a cuprins disperarea urmărind desfășurarea „cazului Ponta”, după ce d-voastră i-ați cerut demisia, ca urmare a solicitării DNA de a-l cerceta pe premierul României. Tot ce a urmat îmi dovedește cât de departe suntem de ceea ce, pentru popor, ar trebui să fie clasa politică: „sare și lumină”. De la solicitarea legitimă a unui procuror, s-a ajuns la „lovitură de stat”. De la punerea în discuție a unor fapte, s-a ajuns la „demiterea guvernului de către Justiție”. De la cadrul constituțional în care politicul se definește, s-a ajuns la necesitatea analizării democrației, a funcționării uneia din puterile ei, Justiția. De la informațiile puse de DNA la dispoziția opiniei publice, în legătura cu faptele incriminate, vizându-i pe principalii suspecți, actualul premier Victor Ponta, și fostul ministru Dan Șova, s-a ajuns la declarații, din partea acestora în care își susțin „absoluta nevinovăție”. Motiv pentru care majoritatea parlamentară a respins începerea urmăririi penale a premierului. Ba mai mult, PSD s-a făcut arici, în jurul celor doi, și a ieșit la atac frontal împotriva opoziției.
D-le președinte, nu vi se pare că urmărim un film de groază?
Ieri, la câteva zile după ce i-ați cerut lui Ponta demisia, v-ați întâlnit cu partidele parlamentare, pentru a analiza probleme de securitate națională. Am înțeles că, pentru d-voastră „Strategia Naţională de Apărare se adresează cetăţenilor, societăţii în ansamblul său şi instituţiilor statului (subl.m.) şi că este nevoie să readucem rigoarea, claritatea şi corectitudinea în tot ce ţine de cadrul normativ care priveşte securitatea naţională”. Iar „Noutatea Strategiei este dată de contextul evoluţiilor din regiune, dimensiunea de prevenire, conceptul de securitate naţională extinsă, efortul comun al instituţiilor responsabile şi definirea intereselor şi obiectivelor naţionale de securitate într-o manieră care ţine cont de aşteptările cetăţenilor şi societăţii” (subl. m.).
D-le președinte, nu vi se par vorbele de mai sus lipsite de sens și conținut, în situația în care societatea este supusă agresiunii PSD, în frunte cu liderul său, Victor Ponta, și cu al doilea demnitar, după d-voastră, în ierarhia statului, respectiv președintele Senatului Călin Popescu-Tăriceanu, omul cu darurile otrăvite în politica ultimului deceniu, împotriva reglementărilor constituționale ale democrației noastre?
Care va fi viitorul planului d-voastră privind siguranța națională, dacă la întâlnirea de la Cotroceni: 1. opoziția a refuzat să participe împreună cu puterea la discuții și 2. pe agendă a lipsit „cazul Ponta”? Știu că sunteți politicianul care își urmărește, pas cu pas, realizarea propriilor idei, imperturbabil și surd la „zgomotele” din jurul lui. Totuși, cred că aceste două „amănunte” legate de discuțiile de ieri creează imaginea lucrului fără fond. Mi se pare că degeaba ați organizat „seminarul” de la Cotroceni.
Cu o putere politică și o opoziție politică dezbinate între ele și cu un premier care nu recunoaște legitimitatea unei solicitări din partea unei instituții a statului de drept, lăsându-se apărat de grupul său partizan din parlament, și care nici nu se gândește la gestul demisiei de onoare, pentru că nu mai este credibil în fruntea guvernului, despre ce strategie de securitate națională mai putem vorbi? Dacă mâine România ar primi, din partea unei puteri agresoare, un ultimatum, să se predea cu „arme și bagaje”, credeți că, în aceleași condiții cu cele de ieri, veți lua decizia cea mai bună pentru țară? Sunteți convins că un premier care își pune în joc credibilitatea, în fața poporului său și a partenerilor externi, mai este un factor de siguranță națională?
Cunoscându-vă obiceiul de a nu fi interesat de criticile la adresa domniei voastre, evident nici nu visez să vă aud dând lămuriri publice în legătură cu ideile acestui comentariu. Mă voi mulțumi doar cu liniștea de conștiință că mi-am folosit dreptul la libertatea de opinie și mă voi ruga lui Dumnezeu să nu fiți obligat să luați decizii de maximă importanță pentru societatea noastră, cât timp nu veți avea atitudini tranșante față de cei care pun în pericol siguranța națională, plutind împreună cu ei în apele călduțe ale satisfacției de-a fi ajuns la vârful piramidei sociale.
