Interviu fabulos cu sibianul care a dat viață mărcii Mini Cooper la BMW - VIDEO
Heinrich Petra s-a ocupat de modelul Mini de când acesta a ajuns în custodia celor de la BMW
Heinrich Petra s-a ocupat de modelul Mini de când acesta a ajuns în custodia celor de la BMW
Heinrich Petra s-a ocupat de modelul Mini de când acesta a ajuns în custodia celor de la BMW

Nu este foarte cunoscut în România, însă Dr. Heinrich Petra a făcut istorie în Germania. Este sibian sută la sută. S-a născut la Sibiu, unde a urmat grădinița germană iar apoi Liceul Gheorghe Lazăr. A crescut la Săliște, unde a fost nevoit să plece din cauza războiului, iar facultatea a urmat-o la Cluj și Brașov.

Apoi, a făcut cunoștință cu sistemul muncitoresc comunist. Mai întâi la Intreprinderea de Construcții Speciale, în București, după care, din 1968, a revenit la Brașov, fiind inginer la Institutul Cercetări pentru Automobile și Tractoare. În anul 1970 a părăsit România, pentru Germania, unde cea mai mare parte a vieții -23 de ani, și-a petrecut-o la uzinele BMW. După ani de muncă a fost recompensat cu posibilitatea de a dezvolta marca Mini Cooper. Practic a dus această nișă a BMW într-o altă dimensiune.
În 2015, dr. Petra a reluat legăturile profesionale cu Sibiul natal. A predat cursuri la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, studenților, masteranzilor și doctoranzilor de la Facultatea de Inginerie. Într-un interviu acordat site-ului ulbsibiu.ro, dr. Petra vorbște despre impactul pe care l-a avut cu mediul universitar sibian dar și despre viitorul industriei auto și limitele pe care le poate atinge.

Este prima oară când țineți cursuri la Univresitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu?
La Sibiu este prima oară. Cursuri similare cu cele de aici am mai ținut, de două ori, la Brașov. După ce am ținut cursurile la Brașov mi s-a oferit polibilitatea de a veni și la Sibiu, ceea ce mi-a făcut o foarte mare plăcere, pentru că eu sunt sibian. M-am născut la Sibiu, dar în cel de-al doilea Război Mondial, din cauza bombardamentului americanilor, familia mea a fost nevoită să se mute la Săliște. Așa că, este o mare plăcere pentru mine să predau la Sibiu, o parte din cunoștințele pe care l-am dobândit de-a lungul carierei mele profesionale.

Cum a fost întâlnirea cu studenții ULBS?
Surpriza mea a fost că studenții au fost foarte deschiși, interesați, au avut multe întrebări și se pare că au un interes deosebit pentru a învăța.

Sibiul s-a dezvoltat foarte puternic, în ultimii ani, pe zona de industrie auto. Nu v-ați gândit să vă retrageți spre locurile natale?
Ca musafir, cu mare plăcere, pentru că am mulți prieteni, dar profesional, nu. Am familia în Germania, locuiesc acolo din 1970, sunt foarte mulți ani. Nu îmi pot imagina să plec. Vin cu mare plăcere la Sibiu și eu, și familia, dar în vizită.

Majoritatea companiilor din zonă sunt germane, din domeniul auto. Ați avut legături profesionale cu acestea?
Am avut diferite proiecte cu aceste firme, dar nu cu filialele de la Sibiu, ci cu conducerile companiilor, din Germania. O singură dată am avut legături cu o companie germană din România, Draexlmaier, am fost la Pitești și la Timișoara, și am fost plăcut surprins să constat faptul că aveau aceeași linie de producție ca și în Germania.

Ce știați despre ULBS și care a fost impactul?
Nu știam foarte multe lucruri, dar m-am interesat pe internet, am văzut că are 17.000 de studenți, care sunt facultățile…Știam unde este sediul, pentru că aici în față (clădirea Facultății de Litere și Arte – n.r.) era Liceul de Fete în timpul meu. Ce fel de profesori, de sudenți, sunt aici, nu știam. Dar, impacul este pozitiv.

Există proiecte pe termen scurt, mediu sau lung cu Univresitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu pe care doriți să le dezvoltați?
La fiecare proiect sunt două persoane: una care are nevoie de ceva, și una care știe ce trebuie făcut. Primul pas a fost făcut, prin aceste cursuri pe care le-am susținut aici. Dacă există dorință din partea Universității, putem discuta, pentru că cei de aici cunosc necesitățile universității, eu sunt pregătit să discut orice fel de propunere. Eu am ușa deschisă. Dacă există vreo posibilitate de a ajuta universitatea, cu experiența pe care o am, indiferent prin ce formă, sunt deschis să analizez orice propunere. Bariera nu este la mine.

Ați lucrat pentru mai multe proiecte la BMW: Z3, Z8, X5, X6, Mini Cooper? Care v-a plăcut cel mai mult?
Este greu de spus. În general, toată paleta de mașini este frumoasă. Din punct de vedere sportiv, îmi plac mașinile care au energie mai multă.  Dar, cred că X5 și familia Mini Cooper au fost mai deosbite. Z8, Z9 sunt, de asemenea, mașini deosebite, sunt mașini clasice.

La familia Mini presupun că este și o legătură sentimentală. Ați fost cel care ați crescut, practic, această mașină.
Am avut o șansă care ți se oferă odată în viață, de a dezvolta această grupă de mașini. A fost foarte plăcut, pentru că mașina nu se încadra în concepția clasică a BMW. Mini Cooper a venit cu o cu totul altă concepție, a fost prima mașină BMW cu tracțiune față și alte concepte pe care BMW nu le stăpânea atât de bine, și a trebuit să învățăm să le facem. BMW este o marcă foarte tehnică, bărbătească, pe când Mini este o marcă cu mai multă fantezie, mai colorată. Este o altă lume, așa că a trebuit să ne gândim cum să facem mașina asta ca ea să corespundă cu ceea ce dorește clientul. Trebuia să nu fie un BMW. Și, cred că ne-a reușit.

Cum vă impaginți mașina perfectă? Ce ar trebui să aibă ea pentru a fi perfectă? O mașină perfectă…? Depinde de ceea ce dorești?
Dacă ați mai avea acum un proiect gen Mini, de a construi o mașină așa cum doriți d-voastră, cu ar arăta ea?
Întrebare bună, dar foarte greu de răspuns. Eu fac o mașină pe care clientul să o placă, dar să am și profit. Dacă aș face tot ce aș putea să fac ar duce costurile foarte sus, așa că ar trebui să mă limitez la tehnica pe care o avem și la bugetele pe care le au clienții. Pentru a construi mașina ideală, sunt foarte multe bariere. Dacă lași un om care lucrează la dezvoltare și nu îl oprești, poate să meargă foarte departe. Trebuie să îl oprești, pentru că altfel, el nu se mai oprește, iar financiar nu este posibil să susții o astfel de mașină. Ca și concluzie, mașina perfectă trebuie să funcționeze perfect, toate dotările pe care le are, să funcționeze o anumită durată de timp, fără a avea probleme cu ea. Asta așteaptă clientul, să primească exact lucrurile pentru care a cumpărat o marcă. Are așteptări diferite de la Mini, BMW, Mercedes, Audi sau Chrysler.

Știu că BMW vă oferă o mașină în permanență, dar să presupunem că nu ați primi-o. Ce mașină v-ar plăcea să vă cumpărați?
Probabil că, din punct de vedere al tehnicii și raportului preț-calitate, aș cumpăra un VW Passat Coupe. Este o mașină frumoasă, este foarte bine lucrată. O alternativă ar fi tot de la VW, Touareg. Nu aș opta pentru mașini americane, nici japoneze…Dacă ar fi să aleg între Mercedes, BMW și Audi, aș alege BMW.

Ce dotări minime ar trebui să aibă o mașină?
Dotările de siguranță sunt acum obligatorii, iar confortul depinde de client. Un conducător de Mercedes se așteaptă ca suspensia mașinii să fie mai „moale“, unul care conduce un BMW are așteptări la o suspensie mai rigidă, mai sportivă, de la Citroen ai așteptări ca în curbe să se miște…Din punct de vedere al motorului, trebuie să fie o mașină care să satisfacă necesitățile de accelerație. O mașină ar trebui ca, pe șosea, să ajungă de la 0-100 Km./h între 7 și 9 secunde. În primul rând, aștept de la o mașină să mă simt bine în ea, volumul mașinii înăuntru să îmi dea siguranță. Apoi, toate butoanele pentru comenzi să fie ordonate în așa fel încât să înțeleg destul de bine și repede când și la ce le folosesc. Acestea ar fi lucruri elementare. Aștept ca poziția mea raportat la volan să fie plăcută, ca mâna stângă să se poată odihni, mâna dreaptă la fel. Unghiul volanului trebuie să fie plăcut, din punctul de vedere al înălțimii și al distanței. Sunt câteva din caracteristici care sunt necesare.

Sunteți pretențios atunci când alegeți o mașină?
Eu conduc BMW. Aceste mașini îndeplinesc toate caracteristicile pe care le-am enumerat. Sunt mașini care au axa volanului puțin pe stânga sau pe dreapta, lucru care nu e tocmai bine. Eu recusnosc imediat ce mă urc într-o mașină dacă mă simt bine sau nu. Dar, în definitiv, este o chestiune legată de bani. De la o mașină care costă 15-20.000 euro sau mai puțin, nu am aceleași pretenții ca de la o mașină care costă 40.000 de euro.

Care ar fi prețul corect pentru o mașină, care să se încadreze în standardele pe care le-ați amintit?
Depinde câți bani ai, ce fel de mașină vrei. Sunt oameni care dau mai mulți pentru că vor să arate ceva. Eu cred că de la 30-40.000 de euro deja intrăm în clasa lux. De multe ori plătim și numele mărcii. Dacă am pune o altă siglă pe aceeași mașină, probabil că nu am obține aceeași sumă de bani pe ea.

De la ce nivel de dotări putem spune că vorbim despre fițe și nu despre o necesitate?
Adică sunt lucruri plăcute, dar nu necesare.
Exact!
De obicei, o mașină normală cam are tot ce este nevoie. Dar, clientul cu bani are o listă cu tot felul de minuni…Cred că tot ce depășeșește 5000 de euro din dotări extra sunt lucruri care nu sunt necesare. Da, sunt plăcute, le arăți vecinilor, cum sunt, cum merg, se bucură și ei, însă nu știu dacă o să le folosești.

Sunteți adeptul cumpărării unei mașini noi sau uzate? Ce ați recomanda unui român, să plătească mai mult pe o mașină nouă sau mai puțin, pe una second, adusă, spre exemplu, din Germania?
Problema este următoarea: dacă iei o mașină nouă, de obicei, după un an de zile pierde până la 20% din valoare. Din punct de vedere tehnic, astăzi mașinile sunt atât de bine făcute, încât dacă îți cumperi o mașină care are 20-30.000 de km, nu este nicio problemă. Cine nu are atât de mulți bani, nu vrea să arate că are o mașină nouă, eu cred că este mai bine dacă plătește pentru o mașină uzată, dar o marcă bună. Probabil că pentru un BMW, un Mercedes sau Audi, după 2-3 ani ar plăti doar 60-70% din prețul ei, mașina ar avea 25-30.000 de km, fapt ce nu are nicio importanță. Din punct de vedere financiar, este avantajos să cumperi o mașină uzată. Se întâmplă și în Germania.

Vă plac mașinile de fițe, gen Ferrari, Lamborghini?
Da, sigur, însă acestea sunt jucării. Sunt mașini pentru oameni peste 60 ani, cu foarte mulți bani și care cred că dacă au o astfel de mașină, cu care să facă gălăgie pe stradă, sunt din nou tineri. Probabil ar fi și cu o blondină lângă ei. Nu sunt genul meu. Sunt mașini exotice, pentru oameni care vor să arate mai mult decât sunt. Dar, este foarte bine că sunt oameni care cumpără astfel de mașini, pentru că se dezvoltă noi tehnologii, care se transferă apoi și la celelalte mașini.

Lucrați în domeniul auto de aproape 50 de ani. Este evident că industria auto a evoluat foarte mult de atunci. Lucruri pe care noi le considerăm normale acum, păreau imposibile atunci. Totuși, se vorbește că mașinile de acum nu mai sunt la fel de bine făcute ca acum 20-30 de ani. Aveți impresia aceasta?
Este aceeași treabă cu ce vorbesc oamenii mai în vârstă, că atunci când eram eu tânăr, era zăpada mai mare. A fost la fel. Doar că eram mai mici și vedeam zăpada mai mare. Am auzit și aceste povești dar nu este adevărat. Mașinile de acum sunt mult mai sigure, sunt mult mai puține probleme tehnice acum. Înainte, schimbai uleiul la 5000 de km., acum avem o problemă cu service-urile, pentru că nu se mai câștigă bani cu repararea mașinilor. Dacă e o mașină nouă, mergi în service după 30.000 de km., adică mai mult de doi ani. Până atunci nu te vede. Pentru mine, chestiunea este o poveste.

Până unde poate să ajungă tehnologia în domeniul auto? Care ar fi următorul pas, pe care noi acum nu ni-l imaginăm?
Sunt lucruri care sunt evidente, faptul că mașinile vor merge automat. Alte lucruri tehnice…e foarte greu de spus. Spre exemplu, capacitatea baterie electrice. Încă nu se cunoaște nicio metodă prin care să se dubleze capacitatea de înmagazinare a energiei, pentru mașinile electrice, care permită o autonomie mai mare de 200 km.. Apoi cred că va fi introdus internetul în mașină. Peste asta, este dificl de spus. Azi sunt lucruri pe care acum zece ani nu le-am înțeles, dar acum există.

Legat de combustibil, vedeți vreo alternativă mai ieftină la benzină și motorină?
În momentul acesta, nu. Poate hidrogenul, dar nu este ușor, pentru că rezervorul este cea mai mare problemă. Există tehnologia de a transforma hidrogenul în energie electrică. Această tehnologie va veni cât de curând.

Ce sfaturi le-ați da studenților care vor să urmeze o carieră în domniul acesta, să plece în străinătate, să caute șansa pe care ați avut-o d-voastră sau să rămână aici?
În perioada în care eu am plecat din țară, diferența dintre tehnologia din România și cea din Occident era foarte mare. Pregătirea teoretică era foarte bună, dar partea materială era mizerabilă. Azi avem o altă situație. Tehnologia din Occident o găsești și la Sibiu. Nu strică să treacă, în primii zece ani, pe la mai multe firme. Asta îi ajută să învețe diverse tehnologii, moduri de lucru. Unde să rămână apoi, este o decizie personală a fiecăruia. Singura recomandare este să schimbe puțin domeniile, companiile, să aibă o perspectivă mai amplă asupra a ceea ce îi intereseaza.
[fvplayer src=”http://youtube.com/watch?v=v3m5CIIqknQ”]

Ultima oră

Comentariul meu