Aşteptată cu un interes crescând – aidoma magmei gata să izbucnească – prezenţa intens mediatizată a legendarului pianist Andrei Gavrilov pe scena Sălii Thalia din Sibiu s-a ridicat cu mult deasupra cotelor previzibile. O atmosferă încărcată de emoţie plutea peste o sală plină până la refuz, cu toate locurile „în picioare” ocupate!
După concertul de excepţie susţinut la Ateneul Român cu o săptămână înainte, Gavrilov dădea curs invitaţiei de a concerta la Sibiu, în simfonicul din seara de 7 mai 2015, desfăşurat sub bagheta prim-dirijorului filarmonicii, tânărul Gabriel Bebeşelea.
Evenimentul la care a fost părtaş publicul sibian s-a născut din parteneriatul între Filarmonica de Stat Sibiu şi Asociaţia Art à la carte. Sub egida Lipatti Evenings, sus-numita asociaţie creează publicului românesc oportunitatea de a cunoaşte mari interpreţi ai lumii, în rezonanţă cu personalitatea complexă a lui Dinu Lipatti, a menţionat muzicologul Saviana Diamandi, într-un preambul plin de elocinţă, cu anticipări retorice probate în veritabila comuniune emoţională stabilită, ulterior, între interpret şi public.
Deşi sclipitoarea interpretare de către orchestră a uverturii la opera Răpirea din Serai a marcat, promiţător, debutul serii, atmosfera avea să fie dominată de acel „gust violet al răului” (E. Cioran), care îl tortura pe Rahmaninov în zorii secolului XX, când compunea cel de-al doilea concert pentru pian. De la atacul primelor acorduri (bătăi de clopote) anticipative ale generoasei melodii principale a primei părţi, a devenit uşor de înţeles că prin faţa noastră se vor perinda, precum într-o frescă psihologică, clişee existenţiale dureroase. Andrei Gavrilov ne-a captat instantaneu cu forţa unui magnet, confundându-se, la rându-i, cu răscolitoarele circumstanţe din gestaţia operei, relatate abil în alocuţiunea Savianei Diamandi. Pline de o forţă nebănuită, degetele pianistului remodelau materia muzicală, reliefând accente ascunse, dezvăluind trasee melodice latente, surprinzând prin neprevăzutul şi amploarea dinamicii, de la cel mai disperat şi răscolitor forte, la cel mai reverberant şi „sonor” piano… Paradoxal, a fost scos la iveală ineditul unei capodopere arhicunoscute, printr-un patos debordant şi o tehnică uluitoare, apanaje ale acestui „personaj controversat, excentric”, magician capabil să electrizeze auditoriul, care este Andrei Gavrilov…
Dar, nu este deloc uşor să cânţi împreună cu Andrei Gavrilov! Dirijorul şi orchestra au avut de trecut o probă de mare abilitate în a-l acompania, întrucât el este mereu imprevizibil, intempestiv, fascinant… Dacă Gabriel Bebeşelea i-a ţinut piept, potenţând valenţele expresive ale interpretării, a fost pentru că experienţa, talentul şi uşurinţa sa de adaptare şi-au spus cuvântul.
Prestaţia magnificului Gavrilov, descendent al şcolii ruse reprezentate de Neuhaus şi de dicipolul său Lev Naumov, s-a rotunjit cu cele două bisuri, contrastante precum personalitatea nestatornică a protagonistului: Sugestii diabolice, op. 4 nr. 4 de Prokofiev (au înfăţişat un Gavrilov hipnotic, diabolic, halucinant) şi Nocturna nr. 20 în do diez minor, opus postum de Chopin (au reliefat un Gavrilov poetic, tulburător, profund şi… uneori ludic).
În partea a doua a serii, execuţia închegată, nuanţată, spirituală a Simfoniei clasice de Prokofiev a detensionat atmosfera şi a indus o stare de echilibru oportună.
Experienţă unică pentru toţi cei aflaţi în sală, prezenţa maestrului Andrei Gavrilov a înscris – la propriu şi la figurat – o filă memorabilă în Cartea de aur a Filarmonicii de Stat Sibiu.
Articol scris de Roxana Pepelea
