Scriu aceste rânduri în Joia Mare, după calendarul gregorian – recunoscut în toată lumea de astăzi. E Joia Mare doar pentru românii din biserica romano-catolică, evanghelică și alte culte (neo)protestante. Numai biserica ortodoxă (BOR) și sora ei greco-catolică (BRU-GC) nu vor să „recunoască” ziua Învierii Domnului după calendarul gregorian al civilizației actuale. Motivul comun (și formal) al BOR și BRU este cunoscut: nu se desolidarizează de celelalte biserici orientale. Ocultele calcule astronomice și orgoliile de inspirație talmudică ale învățătorilor de astăzi ai bisericilor orientale îi împiedică pe credincioșii lor să fie, an de an, laolaltă cu lumea catolică, la cea mai mare sărbătoare creștină. Și nu sunt semne că lucrurile se vor schimba, într-un viitor apropiat.
*
Afară suflă din răsputeri coada furtunii din Olanda și Belgia. Natura parcă s-ar chinui să ne vorbească, să ne spună ceva grav. „Potoliți-vă! Nu vă mai urâți unii pe alții. Mult nu aveți de trăit. Calmați-vă! Întoarceți-vă la Tatăl, voi, fiii Lui risipitori”.
*
„Paștele vine cu prețuri foarte mici”, spune o reclamă comercială de sezon. Asta au înțeles promoterii noștri, și asta anunță ei cu fervoare, în timpul Postului Mare al Învierii Domnului. Am ajuns aici, mânați de la spate de obișnuința consumului. Orice, oricât, oricând. Nu ar strica să li se spună oamenilor: „Opriți-vă! Politica asta v-a adus numai deșertăciuni și v-ați obișnuit să vă mințiți cu ele. Hrăniți-vă sufletul cu Adevăr, cu marele și Sfântul Adevăr! Numai el vă mai poate elibera”.
*
În plin Post Mare, în București, a fost asasinat un instructor de tir. Cu sânge rece. Ai zice de profesionist al morții, la doar 24 de ani. Asasinul (se pare, psihopat) s-a sinucis. Săptămâna trecută, în Alpii francezi, tot un psihopat s-a sinucis cu Airbus-ul pe care îl pilota, cu 150 de oameni la bord. La începutul anului, indivizi fanatici au executat, la Paris, niște caricaturiști, pe motiv că le-au jignit Profetul cu desenele lor… Și dacă tot ne întoarcem în timp, să ne reamintim de timpul decapitărilor unor oameni nevinovați, de către alți indivizi fanatici din Statul Islamic; de ziua atacului nimicitor asupra avionului malayesian, deasupra războiului fratricid din Ucraina; de Brejvik, nebunul asasin al celor 80 de tineri norvegieni; de precipitatul război anti-Saddam, în urma căruia s-a dezlănțuit furia dintre suniți și șiiți, și a islamiștilor împotriva lumii creștine; de miile de victime în urma loviturilor fatale asupra „gemenilor”, din New York, executate cu avioane civile de alți disperați fanatici ai sorții…
*
După toate durerile prin care a trecut, mai sperăm într-o lume îmbunată de iubirea ce i-o poartă dintotdeauna Isus, Fiul lui Dumnezeu. Grație Învierii Sale, omul poate trăi în contact direct cu Dumnezeu. Numai așa credința devine garanția înnoirii interioare a omului. Iar slăbiciunile lui pot fi îndreptate, nu doar bune de disprețuit.
*
Nu va fi o integrare europeană reală, în lipsa solidarității între națiuni. Dar și fără contribuția creștină – piatra de temelie a actualei civilizații – în toată diversitatea ei, îngăduită de Dumnezeu. De aceea, Ziua Învierii în trup transfigurat a întemeietorului bisericii trebuie să fie una pentru toți slujitorii ei, clerici și mireni. Peste trei zile, la noi, când unii români vor zice: „Cristos a înviat!”, alți români îi vor privi cu nedumerire sau vor tăcea cu subînțeles. Așa se întâmplă de fiecare dată când ne despart zilele sărbătorii.
*
În anii în care Învierea Domnului este celebrată de două ori, în România, îmi doresc ca prezența Lui să ne lumineze mințile și sufletele, să ajungem odată și-odată cum El însuși s-a rugat, în Vinerea Mare, în grădina Getsimani: „Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru toți cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, cum, Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. (Ioan, 17; 21, 22)