O firmă din Sinaia anunță că este cea care moștenește fabrica de salam Filippo Dozzi, cea care a patentat eticheta salamului de Sibiu. Mai mult reprezentanții firmei prahovene spun că Salamul de Sibiu nu s-a numit niciodată salam de Sibiu.
Salamul de Sibiu, unul dintre produsele de lux din România înainte de 1990, este şi azi un motiv de dispută între producători.
La Sinaia, o firmă care susţine că este urmaşa fabricii de salam Filippo Dozzi, fondată în 1910, a înregistrat eticheta originală a salamului de Sibiu, cu denumirea fabricii. [contextly_auto_sidebar id=”5xEnJUobQqivO2hUgih1Fic8Vq170pti”]Reprezentanţii firmei susţin că pot atesta documentar faptul că sunt primii producători ai salamului de Sibiu în România, după reţeta italianului Dozzi. „Salamul de Sibiu nu s-a numit niciodată salam de Sibiu, el s-a numit «salam de iarnă», pentru că el se producea în anotimpul rece, începând din 1 octombrie şi până la 1 aprilie. Salamul produs la Mediaş, care este atestat din 1895, s-a făcut de către fabricanţii saşi”, afirmă Nicolae Floca, coordonator pe producţia de salam de Sibiu la fabrica de conserve şi mezeluri de la Mediaş, conform celor de la bizbrasov.ro.
Cea mai mare capacitate instalată pentru producţia de salam de Sibiu aparţine fabricii de mezeluri Salbac din Bacău, deţinută de grupul Agricola, care controlează aproape jumătate din cota de piaţă a acestui produs 1.800 de tone. Fabrica de la Feldioara a nemţilor de la Reinert are a doua mare capacitate de producţie de „Salam de Sibiu”, cu 415 tone.
Procesatorii de mezeluri Salbac (Bacău), Salsi (Sinaia), Aldis (Călăraşi), Reinert şi Scandia (Sibiu), cu afaceri cumulate de 100 milioane de euro/an, acoperă 98% din vânzările de Salam de Sibiu din România, o felie de 30 de milioane de euro anual pentru industria mezelurilor. Pe piaţa locală se vând anual 1,5 milioane de kilograme de Salam de Sibiu la un preţ mediu de 90 de lei/kilogram (45 lei un baton de 500 g).
Salamul de Sibiu nu e de fapt ”de Sibiu”
Salamul de Sibiu este un produs cu o tradiţie în România de peste 100 de ani, avându-l în centru pe italianul Filippo Dozzi, un meşter pietrar stabilit în România ce avea şi darul de a amesteca mirodeniile cu cărnurile fiind un priceput „salamar”. Emigrând în România, acesta s-a stabilit în Sinaia unde frumuseţile zonei îi aminteau de meleagurile unde a copilărit. Priceperea sa în amestecarea cărnurilor şi a mirodeniilor, precum şi condiţiile climatice favorabile producerii salamului crud-uscat din acea zonă l-au determinat să cumpere o clădire în care sa înfiinţeze o fabrică de salamuri. Aşa a luat naştere „Salamul de Iarnă”.
Ulterior, ştampila de export folosită pentru a intra pe teritoriul austro-ungar a contribuit la prima modificare a numelui produsului, „Salam din Vama Sibiu”, urmând ca odată cu comenzile venite de la partenerii externi şi în scrisorile de comandă ale diverşilor clienţi din toata ţara să fie cunoscut sub numele de „Salam de Sibiu”. Chiar furnizorul casei regale austro-ungare era unul din clienţii lui Dozzi. Cu timpul acesta a devenit un produs foarte căutat şi dorit de către români pe mesele lor. Sursa: bizbrasov.ro