Operațiunea RAD (rețineri, arestări, denunțuri) continuă. Pe zi ce trece, tot mai învârtoșat. Aproape că ne-am obișnuit, și nu ni se mai pare nimic anormal. Vreau să spun că ne-am obișnuit să auzim de rău, ca de bine. Da’ nu-i bine! O fi de vină Postul Mare? Că așa se spune: acum umblă demonii printre oameni și-i încinge unul împotriva altuia, de nu se mai vede om cu persoană. N-ar fi chiar rău: am mai avea o speranță, că totul ține până la Învierea Domnului. Numai că Învierea Domnului se va petrece doar în pacea și lumina credinței, în ajutorul pe care numai El ni-l poate dărui pentru a învinge răul din noi și din afara noastră. Suntem noi, în aceste zile, eliberați de rău, pregătiți să-i primim Învierea în sufletele noastre?
Mai mult ca sigur, nu toți suntem de acord că operațiunea RAD are vreo legătură cu Postul Mare. În orice caz, coincidența e mare. E ca o taină pe care n-o putem dezlega de realitate. De ce a început tocmai acum? De ce a fost posibilă acumularea de atâta rău, la vârful societății, când aveam toate libertățile și căile de atac, democratice, evident, să-i identificăm cele mai hidoase chipuri.
Am trăit ani de zile cu sentimentul că cineva acolo sus are grijă de liniștea noastră. Ca să aflăm, în aceste zile friguroase, de exemplu, că organele democratice de control împotriva crimei organizate și ale verificării integrității demnitarilor noștri erau conduse de persoane aplecate spre exact crimele pe care le combăteau. Sau am aflat, tot așa, peste noapte, că sunt destui aleși pe care nu spiritul dăruirii în folosul concetățenilor i-a animat, când și-au propus să iasă din anonimat, ci spiritul chivernisirii personale, pe spatele lor. Despre toți și despre toate, am convingerea că au fost mereu informați destui responsabili de mersul societății, pe care nu-i cunoaştem. Cine sunt? De ce nu-şi recunosc vinovăţiile implicite? Asta înseamnă că, realitatea pe care o trăim e mult mai cruntă. Că, de fapt, avem de-a face cu rețele generalizate de corupție, răul moral şi politic cu rădăcini bine înfipte în mentalitățile locuitorilor țărișoarei noastre.
Aud de la Capitală o mulțime de scenarii despre cum a fost posibil să… Sunt comentatori care se întrec în lansarea unor asemenea scenarii, cu ambița îndoielnică de-a pune coada la prună. Și mai cred că nu-s mulţi politicienii care leagă RADerea de astăzi de un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. În orice caz, eu unul nu mă aștept ca elitele noastre politice să-și recunoască, în bloc, greșelile făcute sub autoritatea lor, începând din decembrie 1989. Se știu subiectele arzătoare. Ele nu vor lăsa conștiința neamului liniștită prea curând: terorismul revoluționar – salvator al loviturii de stat, mineriadele sălbatice regizate de „nimeni”, alegerea candidaților în alegeri numai pe criteriul contribuției financiare, numirea pe cele mai înalte funcții fără criterii valorice, duplicitatea mesajelor politice la vârful societății – una promitem românilor, altele sunt angajamentele în fața puterilor lumii, nepriceperea aleșilor în administrarea autonomă a intereselor locale şi câte altele, Doamne, iartă-ne, vor mai fi…
Chiar dacă am vedea RADerea de la nivelurile cele mai de sus ale statului, un lucru bine făcut, nu cred că doar asta ne salvează de teroarea justiţiară. S-au strâns prea multe belele de 25 şi peste 25 de ani. Totul e să nu ne bucurăm de răul altora. Şi să nu râdem prea mult de glumele pe seama lor, la „superjurnaleˮ pline de comicăriile astea triste. Cum este şi scheciul cu ziariştii bulgari veniţi, la Bucureşti, să ia o lecţie despre moralitatea demnitarilor, de la primul între integrii de la noi, exact în ziua ce începuse cu „invitareaˮ acestuia, pentru mai multe zile la DNA et comp. Ar fi prea trist să râdem inconştient, după o aşa lecţie dată vecinilor de la sudul Dunării. După cum la fel de trist ar fi să râdem de răul de la ei.
Deocamdată, trebuie să credem că operaţiunea RAD e spre binele vieţii noastre sociale şi, dacă ne mai rămâne timp, spre integrarea europeană. Dar dacă ambele tabere care, astăzi, îşi împart puterea vor întârzia gesturile de curaj politic, în luarea unor decizii ferme, şi nu vor apărea undeva acolo sus oameni pricepuţi, cu vocaţii şi CV-uri reale şi credibile, să ne aşteptăm la raderea celor mai nevinovate speranţe legate de România.