Elena Udrea continuă „dezvăluirile” din viața ei personală. Serialul mi se pare de cel mai prost gust. Pentru un om politic așa ceva nu este de admis. Ce-ar face simplul cetățean dacă, prin absurd, ar ajunge să aibă informații în genul celor pe care Udrea le aruncă, acum, în societatea românească, ca pe niște semințe de mătrăgună? Mai mult ca sigur, omu’ s-ar adresa unor instituții publice, pentru a fi băgat în seamă. Dar, cu siguranță, de cele mai multe ori, s-ar lovi de tot felul de bariere. Până la urmă, s-ar găsi o instituție dispusă să-l asculte, sau să-i primească petiția, și l-ar trimite apoi acasă. Să aștepte răspunsul. Care răspuns, în cazul în care va exista unul, ori nu-i va confirma sesizările, ori îi va indica o altă instituție mai în măsură să-i dea răspunsul mult așteptat.
În cazul de față, avem de-a face cu un parlamentar care a pus de-o răscoală justițiară cu statul. Deși face parte dintr-o putere a statului, Udrea a preferat mass-media drept câmp de luptă, și nu mijloacele parlamentare. Politice. Tocmai ea, care în ultimul deceniu a fost răsfățata spațiului public românesc. Deceniu când alături de alții (în primul rând, șeful statului) ridica în slăvi întărirea statului de drept și la finalul căruia a dorit să-i fie președinte. De ce a declanșat tocmai acum „intifada” contra unor capi ai statului de drept? Pentru că era deja cercetată pentru fapte penale? Poate, dar e soluția cea mai neinspirată. Răscoala asta face ca Udrea să apară peste tot. Dar și situația ei se agravează cu fiecare nouă apariție. Nu mai e canal de televiziune, post de radio și gazete scrise în care să nu-i apară chipul și vorbele acide. Nu este oră din zi și noapte, fără ultimele ei declarații.
Ei bine, într-una din ultimele declarații, Elena Udrea spunea că va merge cu „justiția până la capăt”. „Cutremur în România”, a titrat canalul de informații publice. Cutremurul ăsta îi va zgudui pe acei bărbați care, după ce „au venit la mine cu diverse solicitări sau care s-au finanţat din banii celor acuzaţi de încălcarea legii”, acum „expun teorii despre justiţie, stat de drept, corectitudinea politicienilor etc”. „Vă promit serial cu fiecare dintre ei”, scria pe facebook (așa zisul spațiu public, unde, mai nou, politicienii noștri înțeleg să-și spună ofurile și năzuințele) cea care, la sfârșitul săptămânii trecute, a declanșat răscoala contra capilor unor instituții fundamentale ale statului de drept.
Efectele răscoalei Elenei Udrea n-au întârziat. Asupra ei însăși. Pe lângă comentariile pro sau contra pe care le-a stârnit, doamna Udrea s-a ales, după cele câteva zile de răscoală, cu două (sau chiar trei) cereri de arestare (!), din partea procurorilor. Ce să mai înțelegem? Șogunii din justiție se răzbună, să-i arate cine-i mai tare’n țara asta? Sau trimiterea ei după gratii e singura metodă s-o reducă la tăcere? Dar dacă are și ea dreptate pe ici, pe colo? Sunt întrebări firești, cel puțin atât!, pentru un scandal public de-o asemenea intensitate. Cutremur, nu glumă! Este adevărat, cu contribuția directă și interesată a mass-media bucureștene. Atâtea subiecte de actualitate ar trebui să ajungă pe agendele editoriale, dar nimic nu poate concura cu „incendiarele dezvăluiri” ale deputatului Elena Udrea. Norocul guvernanților. Nimeni nu-și mai dă seama cât de repede trece timpul. Cui îi pasă de realitățile românești? Ca să nu vorbim de urgențele românești…
Obișnuită cu cutremurele politice fără mize reale pentru întreaga societate, României îi lipsea, în istoria postcomunistă, ceva care s-o definească mai bine, mai apropiat de sufletul și tradițiile ei. Și iată că, în aceste zile ciudate de iarnă incertă, are parte de o răscoală contra ei însăși, condusă haiducește nu de un om de rând, ci de un ditai politicianu’. Dacă asta s-a înțeles până acum din libertatea de exprimare, să-i fie cu noroc!