Revoluția confiscată?*

* Acum 25 de ani, la 27 ianuarie 1990, am publicat acest articol în ziarul „Dimineața”, primul cotidian apărut la Sibiu, după 22 decembrie 1989, condus la acea dată de regretatul ziarist Traian Suciu. Comentariul l-am scris cu năduf, după ce Ion Iliescu anunțase că FSN va participa la alegerile programate pentru 20 mai. Motivul era de-a dreptul rușinos, în acele condiții: numeroși oameni ai muncii au trimis scrisori, prin care cereau FSN-ului intrarea în alegeri. Și asta, după ce FSN promisese că va asigura doar organizarea acestora. A fost începutul revenirii la minciunile așa-zis politice. Deși mă săturasem de minciunile fostului regim, nu mi-a fost greu să înțeleg că noilor conducători nu le era greu să mintă cu aceeași pasiune. În acele zile fierbinți, doar mă întrebam dacă asta însemna confiscarea revoluției. Acum sunt convins că așa a fost. Revoluția din ’89 a fost confiscată de activiștii crescuți la curtea lui Ceaușescu. Cu puțină atenție, și astăzi pot fi văzute urmările acelui act făcut cu premeditare. Numai încremenirea în proiectul ceaușist al împărțirii administrative a țării și centralismul structurilor guvernamentale demonstrează că, în ianuarie 1990, Ion Iliescu a decis că evoluția generală a societății românești trebuia să păstreze urme adânci ale vechiului regim. Este ceea ce asigură textului „șansa” unei lecturi de actualitate.

*

Hotărârea Consiliului FSN de a participa la alegeri şi felul în care şi-a susţinut pledoaria domnul Iliescu (mi-a amintit de cineva al cărui nume vreau să-l uit) au redeşteptat în mine răul care mi-a fost inoculat de sistemul comunist, decedat în 22 Decembrie 1989: neîncrederea în oamenii care fac politică în România. Neîncrederea în sinceritatea lor, boală devenită cronică la români.

Este adevărat, am aşteptat ca FSN să-şi exprime poziţia în viitoarele alegeri, în mod oficial. Dar, bazându-mă pe declaraţiile făcute în diverse ocazii, ale unora din conducătorii lui, credeam că, în final, Frontul va respecta cuvântul dat pe baricadele Revoluţiei, de a asigura interimarul conducerii ţării, până la alegeri şi… atât. Că nu va participa, dar va asigura cadrul legal unor alegeri libere. Este cuvântul dat, când pe străzi mai mureau oameni. De aceea i-am privit cu simpatie şi încredere; de aceea n-am pus sub semnul întrebării apariţia conducătorilor lui, într-un mod atât de grupat, foşti comunişti – ceauşişti.

Pentru toată lumea este clar că, de fapt, Revoluţia n-a înlăturat doar o familie paranoică, ci un sistem corupt. Ce a făcut Frontul în continuare? A abrogat nişte acte nedemocratice zămislite de minţi bolnave, întru preamărirea Dictatorului, deci a redat sistemului juridic faţa umană şi poporului speranţa într-o viaţă liberă.

Numai că înfiinţarea comitetelor FSN la toate nivelurile s-a făcut contrar anunțatei depolitizări a activităţilor profesionale, cele de natură politică urmând a fi făcute, de fiecare cetăţean, într-o deplină libertatea opţională. Au apărut, între timp, partidele politice, în frunte cu cele tradiţionale la români, liberal şi ţărănist. Dar, în afara citirii unor platforme, nici un partid nu s-a făcut simţit în viaţa publică. În acest timp, însă, mass-media au fost ocupate de interviuri, declaraţii ale membrilor FSN. Practic, campanie electorală. Şi acum, declaraţia de participare în alegeri. Ce înseamnă asta? Frontul Salvării Naţionale a influenţat opinia publică, până când s-a erijat în conducătorul, în singurul conducător în stare să pună România pe picioare.

Trecerea de la o extremă la alta (zisul şi contrazisul şi-au pus deja amprenta pe conducătorii FSN) arată lipsa de sinceritate, dorinţa de a pune mâna pe putere, mizând pe credulitatea şi lipsa de experienţă politică a românilor. Pentru cine vor vota, oare, toţi foştii activişti importanți ai PCR, faţă de care FSN arată atâta clemenţă, acceptând ca unii dintre ei să preia funcţii de răspundere? Am scăpat de Ceauşescu, dar am scăpat, oare, de ceauşişti? Să ne uităm fiecare în jurul nostru, începând cu locul de muncă şi terminând cu judeţul.

Noi, cărora ne-a fost dat să trăim aceste zile, trebuie să înţelegem că punem bazele unui sistem social-politic care să asigure democraţia în România pentru totdeauna. Un sistem care să nu mai permită impostorilor şi oportuniştilor accesul la putere. Să ne gândim la marii oameni politici care au pus bazele unui sistem democratic, în America, acum peste 200 de ani: Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, George Washington şi alţii, ale căror idei sunt respectate şi astăzi.

Consider că Occidentul Europei a fost prompt în a ne ajuta, numai pentru că FSN a promis alegeri libere şi un viitor democratic ţării. Adaptând ideile noastre tradiţiei democratice din Occident, vom scăpa de obsesia eternei victime a zonelor de influenţă. Nu cumva apariţia imediat după şedinţa Consiliului FSN, la TV, a ambasadorului URSS, vrea să arate că, pentru noi, viitorul se conturează privind tot spre Răsărit? Am simţit efectul aceste mentalităţi, pe pielea noastră, timp de 45 de ani. Cred că a fost de ajuns.

Nu contest că pot fi oameni de bună credință în FSN, dar drumul pe care s-au înscris liderii lor, odată cu dezicerea de ideea neparticipării în alegeri, anunțată cu atâta hotărâre, în zilele fierbinţi ale Revoluţiei populare, seamănă izbitor đe bine cu cel al liderilor PCR, din anii 1945-1947.