Iohannis nu vrea să ne distreze!

Interviul de joi seara al președintelui Klaus Iohannis, pe Realitatea TV, mi s-a părut cea mai reușită apariție publică a sa, de până acum. De ce nu, puternic influențată de rezultatul final al procesului cu ANI, definitiv finalizat de justiție în favoarea sa. În fond, s-a terminat cu cârcoteala: va fi sau nu suspendat președintele României? Joi seara, am văzut un Klaus Iohannis stăpân pe sine, așa cum de multe ori a mai fost, dar, de data asta, și cu răspunsuri mai ample, lămuritoare și chiar demne de reținut. Cred că e de apreciat faptul că nu are pretenția de-a fi un mare orator. În schimb și noi trebuie să recunoaștem că nu de oratori ducem lipsă, ci de politicieni serioși care lucrează pentru țară. Cei pe care îi avem sunt ori prea puțini, ori nu pot ajunge să aibă un cuvânt greu de spus în treburile țării. După cele ce se întâmplă, în aceste zile, pe la ușile procurorilor, ai zice că am trăit, până acum, ca-n „Lupii la stână”, celebrul film franțuzesc de la mijlocul secolului trecut. Trăim, însă, în Europa. Ăsta-i norocul nostru. Altfel, există destule regiuni exotice unde, după fapte precum cele pentru care foști miniștri și actuali judecători, și alți jucători de poker-cu-interesele-țării au ajuns la pușcărie, cineva ar fi luat puterea cu forța. Democrația ar fi trecut în stand-by, până la noi ordine…

Spre disperarea gazetarilor bucureșteni care așteaptă pumni și sânge în politica românească, d-l Iohannis a venit cu aerul lui glacial, saxon, să ne spună simplu, pe înțelesul tuturor: „Bineînțeles că am idei. Dar nu sunt aici să dau soluții guvernului, ci aștept guvernul să vină cu idei”. Sau: „Nu sunt aici să distrez oamenii”. Sau: „Colaborez cu premierul Ponta, instituțional, dar l-aș prefera pe Cătălin Predoiu în fruntea guvernului”. De ce? Păi, întâi pentru că Ponta a venit la putere în numele unei uniuni care nu mai există. În timp ce Predoiu, la fel ca președintele, încă din timpul campaniei electorale, este animat de dorința aplicării acelorași programe politice, pentru o Românie viitoare mai sigură pe sine și mai respectată de proprii ei cetățeni. Punct. Ceva rău în viziunea iohannisiană? Nu cred. Dar cred că mesajele lui contează pentru viitorul acestei țări.

Și pentru că tot vorbim de spusele președintelui, merită aduse în discuție pe cele ale unui maestru al presei bucureștene, fondator al genului tabloid-românesc – vă amintiți? cel cu găina care năștea pui vii și alte știri tari…, la începutul anilor 90. E prea cunoscut maestrul ca să nu vă dați seama despre cine e vorba. Spunea, deci, pardon, scria maestrul că d-l Iohannis n-a învățat de la predecesorul său, d-l Traian Băsescu, că „principala prerogativă a președintelui e Vorba, nu Fapta”. Măi să fie! Să citești și să nu-și crezi ochilor. Așadar, maestrul Cristoiu vede în președinte omul care mai mult vorbește decât face? Asta chiar că e o idee parcă venită din altă civilizație. Dacă ex-președintele a vorbit mult, nu a fost pentru că asta era principala prerogativă constituțională a șefului statului. A fost modalitatea pe care domnia sa adoptat-o pentru a opri tăvălugul mafiot al clasei politice postdecembriste. Și dacă nu era deceniul Băsescu, nu ar fi acum începutul, poate, al deceniului Iohannnis. Sau fără Băsescu, și loviturile anti-corupție, nu ar fi ajuns Iohannis președinte, să ne propună o Românie a lucrului bine făcut. Astfel că, în ciuda celor care și-au construit politici editoriale și au trăit bine mersi pe știrile date de Băsescu, a venit tăcutul Iohannnis. Omul acesta, însă, vorbește cât să se facă înțeles de cei care îl ascultă. Și să se țină de cuvânt: „Ein mann, ein wort”. Nimic în plus, nimic în minus.

După interviul de joi seara, comentatori din mass-media se dau de ceasul morții să înțeleagă ce-a vrut să spună d-l Iohannis. Eu unul cred că au dreptate: președintele nu le-a dat titluri de articole, teme de comentat, idei de contrazis. Nimic din toate câte le dădea d-l Băsescu aproape zi de zi. Și-atunci ce să înțeleagă: nu cumva actualul președinte crede că a venit timpul să facem fiecare ce trebuie pentru noi, familiile noastre și societate, iar statul să creeze condițiile necesare pentru asta? Că o treabă bună este una bine făcută? Dar și mulți alți cetățeni ai republicii se vor fi întrebat, joi seara, ce-a vrut să spună președintele, surprinși, poate, că a avut răspunsuri la toate întrebările (foarte bine pregătire de Rareș Bogdan) ce i s-au adresat. Dar, ghinion!, fără ca vreunul să fie de breaking news! Da, dar mesajele lui ar fi bine să dea de gândit actualilor guvernanți și celor care își doresc să guverneze împreună cu Iohannis. Așa cum a spus și domnia sa, să vină cu idei pe măsura ambițiilor pe care toți (inclusiv președintele) le-au etalat în campania electorală. Va reuși, însă, Klaus Iohannis să nu se dezmintă în fața celor care l-au crezut pe cuvânt în tot ce a declarat, în primul interviu susținut ca președinte (nu la sediul vreunei televiziuni, ci acolo unde lucrează)?