Cum se puteau proteja românii în fața”exploziei” francului elvețian

Aproape 100.000 de români plătesc acum cu câteva sute de lei în plus la ratele bancare contractate în franci elvețieni, după ce această monedă s-a apreciat cu 20 de procente în numai câteva zile. Aceștia s-ar fi putut proteja însă în fața acestei ”răzvrătiri” a monedei din Elveția.

Extrem de mulți români s-au trezit peste noapte că au de plătit cu 300-400 de lei mai mult la rata de credit în franci elveţieni, după ce moneda ţării cantoanelor s-a apreciat abrupt cu 20% faţă de leu pe 15 ianuarie şi de atunci a rămas la pragul record de 4,5 lei. Aprecierea francului elveţian este fără precedent în istoria pieţelor financiare. Astfel că se ridică întrebarea dacă împrumutaţii în franci elveţieni din România s-ar fi putut proteja de această furtună financiară sau ar fi putut diminua într-o anumită măsură impactul scumpirii francului.
Poate cea mai la îndemână soluţie este constituirea unui „depozit-tampon” în franci elveţieni sau în euro, unde împrumutatul să plaseze echivalentul a trei sau patru rate lunare de credit. Scopul acestei depozit este reducerea pe cât posibil a riscului valutar, având în vedere că veniturile împrumutatului sunt în lei. Chiar şi un depozit în euro ar fi amortizat din scumpirea francului, având în ve­dere că în prezent francul elveţian este la paritate cu moneda europeană.
„Este o soluţie clară de diminuare a riscului, dar nu este disponibilă decât în rare cazuri: în general, cei care apelează la un credit au doar în mod excepţional şi disponibilităţi pentru achitarea acestuia în avans”, a spus Andrei Anghel, analist financiar CFA şi con­sultant de investiţii la Smart Trade Consult.
O altă soluţie mai complicată decât deschiderea unui depozit bancar este investiţia unei sume de bani în instrumente financiare complexe de tipul contractelor futures, opţiunilor sau contractelor pentru diferenţă prin care îm­prumutatul şi-ar fi asigurat un anumit „preţ” al francului elveţian. Contractele futures pe franci elveţieni se tranzacţionează la bursa de la Sibiu, însă nu sunt foarte lichide. O soluţie ar fi tranzacţionarea lor pe platformele externe unde aceste instrumente sunt mai lichide şi unde se poate găsi uşor un cumpărător, însă riscurile sunt ridicate. De exemplu, dacă un investitor ar fi cumpărat anul trecut un contract futures cu livrarea în ianuarie la un preţ de preţ de 1,2 franci pentru euro, în timp ce acum euro este la o cotaţie de 1,01 franci, diferenţa de 0,19 franci este câştig pentru cel care a investit în acest contract futures.
„Trebuie subliniat ca acestea sunt simple instru­mente pe care deţinătorul unui credit le-ar putea utiliza, nu sunt însă soluţii universale. Succesul depinde de priceperea sau inspiraţia celui care le utilizează. În cel mai bun caz, utilizarea acestor instrumente presu­pune plata unui cost fix, care în final se poate dovedi o alegere inspirată sau, dimpotrivă, o greutate în plus. Când sunt utilizate greşit, astfel de instrumente pot aduce pierderi substanţiale”, a ex­plicat consultantul.[contextly_auto_sidebar id=”4Fvua19k5hhN2stkoMUMe7nje0z8DW72″]
O altă întrebare care se ridică acum este dacă conversia creditelor în franci în credite în lei poate fi o soluţie pentru a mai reduce din povara ratelor.
„Acum cred că este prea târziu ca să vorbim despre convertirea creditelor ca o posibilă soluţie. Ar fi fost important ca toţi cei care au contractat astfel de credite să fi fost constienţi de existenţa riscului valutar şi, dacă ar fi dorit să-l elimine, să fi făcut acest lucru la timp. Ca regula de bază, toţi finantiştii ştiu că „nu există prânz gratuit” ”, a mai spus el.
Cei care vor opta pentru conversia creditelor în lei, voropta pentru o dobândă mai mare dar fără risc valutar, în timp ce împrumutaţii care vor rămâne cu creditele în franci elveţieni vor opta pentru un risc valutar mai mare dar dobândă mică. sursa: zf.ro