In ultima vreme am simtit tot mai mult ca-mi vine sa fug decat sa ma mai intalnesc cu o cunostinta sau un prieten. De ce?! Pai cum iesi pe strada sau dai un telefon si suni pe cineva cu intrebarea in glas „Ce mai faci?!” urmeaza sa asculti o avalansa de tanguieli in care cel de la capatul firului iti jeleste cat e de nefericit, cate probleme are el, cat de rea e lumea asta din jurul lui, cat de defecti sunt cei de langa el, cate nenorociri a mai aflat ca s-au mai intamplat nu neaparat ale lui cat ale altora, cat de frustrat se simte ca altii au si el de ce nu…si tot asa..
Imi trag doua palme (la figurat vorbind, desigur) sa ma trezesc din hipnoza aia centrata pe defecte si sa ma uit in viata mea sa vad nu cumva traiesc eu in vreo beatitudine si nu-mi vad problemele (!?). Ba DA, le vad, dar nu ma las coplesita de ele.
Bine, si-atunci am EU o problema ca nu ma plang!? Am Eu o problema ca NU LE RESIMT ca fiind probleme?! Traiesc EU intr-o stare de beatitudine, care frizeaza ignoranta, inconstienta? Sau am EU o putere mai mare decat ceilalti?!
M-am tot analizat, m-am gandit cat se poate de serios la asta si, cum am dat-o, cum am sucit-o, acelasi raspuns final l-am obtinut: NU !!!! Bine, si atunci ce e aici?! Ce se intampla!?
Greu sa-l faci pe roman sa inteleaga asta cand el, din vremuri ancestrale, murea de grija altora. La propriu. Asta daca ne gandim la Balada Miorita, destul de graitoare in acest sens, cu „Ca să mi-l omoare /Pe cel moldovan, /Că-i mai ortoman /Ş-are oi mai multe, ?Mândre şi cornute”!
Si-atunci ce e de facut!??Pai haideti sa vedem, cum sa TRAIESTI VIATA TA!??
Ar fi cativa PASI, cu care poti sa incepi:
1.Cu orice situatie te-ai confrunta vezi CE ANUME TINE DE TINE (care e partea ta).
2. Identifica ce POTI TU sa faci in acea situatie (nu ce ar putea sau ar fi putut sa faca altul)
3. Pune in balanta ce e RAU si ce e BUN in acea situatie si concentreaza-te pe ceea ce este BUN, pozitiv, pe RESURSA (nu alimenta defectul!! -nu-ti foloseste)
4. Incearca sa iesi din subiectivism si pozitioneaza-te ca OBSERVATOR, ca si cand ceea ce se intampla s-ar desfasura pe o scena in fata ta in care te vezi pe tine ca actor (atunci de detasezi un pic de incarcatura si poti vedea mai limpede)
5. Trateaza situatia cu UMOR (daca reusesti asta cu siguranta vei vedea si scenele care te pot face sa razi decat sa plangi)
6. Nu lua nimic PERSONAL din ceea ce vine de la altii (ei proiecteaza pe tine nemultumirile lor!!!)
7. Nu dispera ca „Orice minune tine 3 zile” (ceea ce te face sa te simti in acele momente disperat, peste cateva zile o sa vezi ca nu o sa mai simti asa, deci tine minte asta si depaseste).
8. Fii constient ca TU alegi, cu mintea ta, fie sa te bucuri, fie sa te superi, fie sa te lasi doborat, fie sa treci peste (Deci CE ALEGI?!)
9. NU PROBLEMA e PROBLEMA, ci interpetarea pe care TU i-o dai (Tu o etichetezi acea intamplare, situatie in „BUNA” sau „REA”; doar atata poti, sa fii dihotomic!?)
10. Fii convins ca TOTUL E REALTIV in Univers- pe principiul lui Einstein (timpul, distanța, masa, energia, cantitatea de mișcare) si tu si actiunile si tot reprezinti toate acestea. Deci nu te amagi ca poti controla ceva!
Si ar mai fi multe, dar acestea sunt cateva dintre cele pe care le-am descoperit in mine, le-am aflat in vietile altora, din randul „romanilor fericiti” pe care i-am intalnit, le-am regasit in carti, in scrierile Sfintilor Parinti etc.
Si as incheia cu cele spuse de Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni:
„Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea„
[contextly_auto_sidebar id=”doMgsruStzYK1bYWz9gyegLQSXvdGurN”]
