Francezii au un umor ciudat

CORESPONDENŢĂ DIN PARIS, 7 IAN.2015.  Azi, moartea s-a înfăţişat, în Piaţa Republicii din Paris, în forma ei cea mai înfricoşătoare.
Nimic nu sperie omul mai mult ca pierderea vieţii. Când ea este violentă… sângeroas, instantanee şi laşă, urmărind să semene frica în cei care au supravieţuit, totul devine apocaliptic.
Toată lumea a reacţionat radical după atentat.
Charlie Hebdo nu este o publicaţie antiislamistă! Ei fac umor din orice! Nu e pe gustul tuturor, dar nici nu urmăreşte acest lucru! Are publicul său, recrutat din rândul religiofobilor, în general.
Reacţia francezilor însă este demnă de analiză.
Fiecare popor are idealurile lui, modul lui de a trăi, de a da importanţă unor lucruri, în defavoarea altora, de a trai într-un fel anume, special şi specific.
Românilor, în mare lor majoritate le place să-şi taie porcul de Crăciun, să mănânce o săptămână cârnaţi şi sarmale, să cânte, să fumeze ca turcii la petreceri, să danseze; vorbesc mult şi tare, nu prea le plac negri, ţiganii, dar se dau în vânt după femeile machiate, decoltate, siliconate…
Francezilor le plac lucrurile exotice, femeile nemachiate, ideile de stânga, benzile desenate, crochiurile umoristice şi discreţia faţă de cele petrecute în dormitor; nu dansează, preferând să discute la petreceri, fac dintr-o cină o chestie de seducţie şi sar mereu în apărarea celor care sunt defavorizaţi; nu râd când le vorbeşti limba stâlcit şi cu greşeli, ori cu accent bizar, şi nu te judecă apriori… Cât despre glumele lor… ei bine, au un umor ciudat, cel puţin pentru gustul nostru. De aceea nu avem cum să înţelegem, nicidecum să judecăm de ce sau cum de a apărut în mediul jurnalistic o revistă ca Charlie Hebdo.
Francezii au ales, în 1789, să fie… contra. Atunci, a început un anume proces de schimbare profundă a acestui popor. Ei au ales să fie liberi, să accepte multe, chiar în secret, din toate aiurelile minţii omeneşti. Nu fac caz şi nu se minunează de nimic! Cei mai controversaţi artişti şi-au găsit, aici, admiratori, susţinători şi orice idee este luată în seamă. Să fii original e mai de preţ, aici, decât să fii şmecher! Eşti discriminat, şi cazul tău a fost popularizat? A doua zi se găsesc vreo-mie, dacă nu zece mii, să lupte pentru tine, indiferent de unde ai aterizat în ara lor!
Francezii au făcut să triumfe o anume toleranţă, ceva ce nu găseşti uşor prin alte părţi, nici chiar acolo unde se face caz de drepturile omului. De aici poate li se trage numărul mare de musulmani (sau faptul că primul cel mai frecvent nume de băiat, în Franţa este… Mohamed!!!), dintre care, azi, unii îi atacă unde îi doare mai tare. Vorba-ceea: pe cine nu laşi să moară… nu te lasă să trăieşti!
Toleranţa faţă de străini nu e vorbă goală, în Franţa, şi dacă, azi, există derapaje, este şi din pricină că lucrurile au scăpat de sub control, prin multe părţi ale lumii, şi mult prea mulţi nefericiţi încearcă să supravieţuiască! Totuşi câteva statistici par să spună că se simte în aer o anume panică, mai ales în rândul populaţiei de origine evreiască, 2014 fiind anul în care 10 % din evreii francezi au ales să emigreze în Israel! Guvernul socialist este socotit de mulţi ca fiind islamofil, şi nesiguranţa face ca opiniile politice să migreze îngrijorător spre Marine Le Pen, cea care azi a făcut o declaraţie ca de viitor preşedinte!
Multe voci încearcă să liniştească spiritele, pentru ca să nu se declanşeze un val de islamofobie!
Vorbind despre libertatea presei... poate pare greu de înţeles, dar aici există autocenzură, care te lasă cu gura căscată, mai ales dacă ai butonat vreodată antenele din România! Săptămânalul atacat de terorişti este unul de excepţie, în peisajul presei franţuzeşti! Ei susţin că scriu (mă rog, desenează) în numele democraţiei, pe care poporul a construit-o piatră pe piatră – cu toate defectele inerente -, şi nu al teocraţiei, care nu mai guvernează de mult! E un săptămânal de amuzament, cu public fidel!
Trebuie să înţelegem că occidentul este secularizat, şi foarte puţini cetăţeni sunt practicanţi religioşi. Şi, dacă există credincioşi fervenţi, dintre ei nu s-a găsit nimeni să-l împuşte pe Dan Brown, pentru Codul lui Da Vinci! În tragedia de astăzi, nu e vorba de tinereţea religiei islamice, ci de violenţa unor fanatici religioşi.
Din pricina principiilor democratice, societatea occidentală nu îşi poate permite să se apere cum se cuvine, împotriva acestor sceleraţi, fără să rişte distrugerea propriilor realizări, mai ales cele în domeniul drepturilor omului!
Democraţia asta, construită ignorându-L pe Dumnezeu, este tot mai des nevoită să facă un pas înapoi! Totul se plăteşte, nu-i aşa? Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu, şi nu prea ştiu pe cine să cheme să-i apere, căci body-guarzii special plătiţi sunt neputincioşi! Îmi vine să râd când citesc comentarii, în presa noastră, cu privire la faptul că, fiind ortodocşi, suntem ostracizaţi în Europa! Poate pentru că încă mai credem în Dumnezeu, în nici un caz pentru felul în care ne închinăm Lui! Occidentalii de mult nu se mai închină şi nu se mai roagă la Dumnezeu!
Cita