* „Nimeni în ţara asta n-a conceput vreodată un plan măreţ, o operă care să aparţină mai multor generaţii. S-a întâmplat ca un domnitor să dureze numeroase biserici, dar nu s-a întâmplat niciodată ca o biserică să fie construită pe durata mai multor domnii, ca la alţii”. (Martha Bibescu)
* În România, cele mai îngrijorătoare sisteme sociale sunt educaţia şi sănătatea: profesori şi medici nu ajung doar cei care merită; cei buni sunt prost plătiţi, iar cei mai buni pleacă din ţară.
* Intelectualii au fost primii chemaţi la ospăţul democraţiei, după 1989. Dar puţini dintre ei s-au dovedit aleşi.
* De peste două decenii, după comunism, intelectualii noştri n-au reuşit să impună tipul de politician autentic, european, cu alte cuvinte dedicat intereselor generale. Politicienii români încă ignoră idealul renaşterii morale şi civice a societăţii româneşti. La fel se poate spune şi despre necesara reformă a administrării treburilor publice. Motivele acestei situaţiuni deloc onorabile ţin de educaţia precară (în familie, şcoală, societate) în spiritul convieţuirii morale şi civice.
* Generaţia „Facebook” a demonstrat, în 2014, că se poate. Se poate schimba direcţia cursului istoric prin voinţa populară, în contra curentelor politicianiste. Rămâne de văzut cum se va implica generaţia „Facebook” în conţinutul noului curs istoric.
* Apropo de Facebook. Nu vi se pare că deja exagerăm cu puterea acestei simple, dar geniale, idei de comunicare, şi-atât? Politica ce i s-ar putea asocia, totuşi virtuală, nu poate avea claritate morală, vorba lui HR Patapievici. Aş vrea să văd la lucru generaţia F, mobilizând cetăţenii la deszăpezirea cartierelor Sibiului. Ar fi o primă dovadă că a înţeles ce înseamnă România lucrului bine făcut… După o asemenea ispravă, putem vorbi de politica politică.
* Societatea civilă nu este o marfă ce poate fi importată din Occident. Sau un dar pe care ni l-ar putea oferi filantropic occidentalii. Societatea civilă se naşte doar din conştiinţa civică şi lupta oamenilor cu inerţiile sociale retrograde. O societate civilă controlează politicul doar acolo unde oamenii se opun proiectelor sociale gândite strâmb sau sclerozate. Fără o societate civilă, România va rămâne bolnavul Europei.
* Neîmplinirile au marcat destinul nostru de europeni mereu în urma Europei. Parcurgem istoria pe făgaşul resemnării româneşti, cum ar spune Monica Lovinescu.
* „Omenirea merge cu paşi repezi spre o înţelegere politică a lumii. Pe zi ce trece, complexitatea universului sărăceşte, misterele cad, existenţa se simplifică şi tot ce a neliniştit veacuri de-a rândul inima şi mintea umană încape umilit între dinţii acestui cleşte cu gura căscată: stânga-dreapta”. (Mihail Sebastian)
* „Destul ne-am distrat, e timpul să dăm ascultare înţelepciunii, căci toate astea, şi străinătăţile şi toată Europa voastră, nu sunt decât nişte fantezii, şi noi toţi, în străinătate, nu suntem decât o fantezie…ţine minte ce ţi-am spus; de altfel, ai să te convingi şi singur!” (Dostoievski, finalul romanului “Idiotul”)